Aflati inaintea mea la "vorbitor", in holul unui hotel bucurestean, cei cativa confrati epuizasera intrebarile adresate scriitoarei Herta Müller, din Germania, venita sa-si lanseze volumul "Regele se-nclina si ucide". Din raspunsurile sale, publicate ulterior in mai multe ziare si reviste literare, rezulta ca, dupa o activitate gazetaresc-scriitoriceasca in Timisoara, a reusit sa emigreze in Germania, in 1987. De atunci, a publicat mai multe carti, in limba germana, traduse ulterior in numeroase limbi europene, fiind propusa si pentru Premiul Nobel, de catre foruri literare internationale, dupa primirea altor premii prestigioase.
Subiectele predilecte vizau, in chip autobiografic, "trecutul" trait in Romania ceausista, a anilor '70-'80, cu frica de securitate si dorinta de a supravietui intr-o "iepoca de aur", unde pana si mancarea zilnica devenea un lux. Subiecte, adica fapte traite si transpuse artistic, de neimaginat intr-o lume libera si democrata a secolului XX. A vrut sa-si vada dosarul de la CNSAS si i s-a dat un surogat, din care nu rezulta cat a fost de urmarita de catre securitate, cat a avut de patimit in scoala si-n fabrica unde fusese trimisa...
Acest trecut era si este omniprezent in opera Hertei Müller, dezvaluit cu duritate si tristete in dialogurile cu ziaristii romani. Nu-mi mai ramanea s-o intreb decat despre felul in care a fost primita in R.F. Germania, in 1987, ca exilata. A tacut cateva clipe si mi-a dat un raspuns surprinzator: "Cand am ajuns in Vest, eu si Richard, sotul meu, la Nürnberg, mi s-a spus sa trec pe la oficiul de reintregirea familiei, eu avand un unchi plecat anterior din tara. Le-am explicat ca ma consider refugiat politic si nici nu vreau sa-mi deranjez unchiul. Politaii respectivi, completandu-mi formularul de emigrant, au fost iritati ca insist sa fiu declarata in exil politic si am multe de spus despre dictatura. Chiar si dupa ce am obtinut, dupa un an, cetatenia germana, si incepusem sa public in cele mai prestigioase edituri germane, unii critici literari ma condamnau ca mi-am taiat singura radacinile, ceea ce m-a durut enorm. Radacinile mele sunt in Romania ca si trairile profunde de-a lungul catorva decenii, inclusiv hartuirile securitatii. Asta i-a facut pe unii sa-mi reproseze ca nu scriu despre realitatile actuale din Germania, ci-mi aleg subiectele din trecutul/ prezentul romanesc. Scriu in germana despre un exilat care nu-si uita patimirile, chiar daca acolo sunt acceptata si rasplatita ca scriitoare de nivel european."