Irakul, rascruce in politica americana

La aproape patru ani de la invadarea Irakului, Statele Unite nu au inca un plan privind retragerea celor 140.000 de soldati stationati in aceasta tara, devenita un infern al razboiului civil. Deocamdata exista o singura certitudine: strategia de pana acum a Administratiei Bush este un fiasco. Si acest esec a inceput sa se razbune pe plan intern: la alegerile din noiembrie, republicanii au pierdut majoritatea atat in Senat, cat si in Camera Reprezentantilor. Alarmat de scaderea drastica de popularitate, presedintele Bush si-a temperat discursul triumfalist de pana acum, declarandu-se deschis oricaror sugestii. Cele mai pertinente au venit din partea grupului bipartizan insarcinat chiar de Casa Alba cu studierea situatiei din Irak. Condus de fostul secretar de Stat James Baker si de liderul democrat Lee Hamilton, "Iraq Study Group" si-a prezentat concluziile la inceputul lunii decembrie. Raportul final recomanda retragerea graduala a trupelor americane pana in 2008 si initierea unor contacte diplomatice cu Siria si Iranul, state a caror influenta in Irak este de netagaduit. Ambele propuneri sunt, insa, inacceptabile pentru presedintele Bush.
Presiunea opiniei publice
Presedintele Bush se afla intr-o situatie delicata. Alegerile parlamentare partiale din noiembrie au reprezentat un usturator esec pentru republicani si un avertisment foarte serios cu privire la exasperarea electoratului fata de dezastrul aventurii irakiene.
Potrivit celor mai recente sondaje de opinie, circa 2/3 din americanii chestionati nu mai sustin campania din Irak si nici nu mai cred ca aceasta se va solda cu o victorie.
Un sondaj CBS arata ca politica lui Bush in Irak nu mai este sustinuta decat de 25% din populatie. Un alt sondaj, "Washington Post"-"ABC", dovedeste ca, in proportie de 79%, americanii doresc o schimbare radicala a actualei strategii. In timp ce 68% se pronunta pentru retragerea trupelor pana in 2008. Potrivit unui sondaj realizat de "USA Today", 55% dintre americani doresc retragerea trupelor in maximum un an. Doar 18% dintre ei cred ca acest lucru se va intampla.
Doua viziuni asupra Irakului
Mult asteptatul raport al "Iraq Study Group" (ISG) se opune ideii unei retrageri imediate a trupelor americane din Irak. Se pronunta, insa, pentru stabilirea unui calendar (fie si flexibil), la capatul caruia, in 2008, majoritatea unitatilor combatante sa se intoarca acasa, in Statele Unite. In Irak ar urma sa fie trimisi, in schimb, circa 20.000 de "specialisti", care sa consilieze autoritatile nationale in domenii variate, de la securitate pana la economie. Ar mai ramane la fata locului si trupe speciale de interventie, insarcinate cu paza obiectivelor strategice si a personalului american.
Presedintele Bush refuza, insa, orice termen limita cu privire la retragere, subliniind, din nou, ca americanii vor ramane in Irak atat timp cat va fi nevoie. Respinge, de asemenea, orice initiative diplomatice si discutii directe cu Siria si Iranul - o alta propunere, extrem de pragmatica, avansata de ISG.
In timp ce ISG vorbeste despre necesitatea dezangajarii treptate, presedintele Bush pare mai degraba tentat nu sa reduca, ci sa sporeasca efectivele americane din Irak. "Noua" sa strategie nu se dezice de cea veche, ci o amplifica.
Bush se confrunta nu numai cu "opinia publica", dar si cu importante (si influente) sectiuni ale "elitei politice" americane, care se intreaba ingrijorate daca nu cumva presedintele a "obosit", sau daca mai este el omul victoriei din Irak.
De partea sa, Bush mizeaza insa pe cateva atuuri. In primul rand, el stie ca intreaga elita americana a fost implicata in invadarea Irakului. O infrangere este inacceptabila pentru toata lumea, in ciuda actualelor divergente. O asemenea infrangere, ar avea efecte de-a dreptul catastrofale asupra influentei americane in lume.
In al doilea rand, Bush a actionat permanent conform directivelor marilor organizatii globaliste care reprezinta "Noua Ordine Mondiala" (Council on Foreign Relations, Trilaterala, Bilderberg). Bush nu a facut altceva decat sa puna in practica - si sa ia pe "umerii" sai politici - niste strategii colective ale globalistilor.
In al treilea rand, Bush mai stie ca reprezinta interesele marilor companii energetice americane, care, in mod sigur, il vor sustine pana la capat. Aceste cateva considerente ne fac sa intelegem mai bine de ce presedintele Bush va continua strategia actuala, amplificand-o, in ciuda "opiniei publice" si a "sondajelor".
Planul Pentagonului: mai multe trupe in Irak
Un articol din "Los Angeles Times", intitulat "Pentagon's Plan: More US Troops in Iraq", semnat de Julian Barnes, dezvaluie ca in randurile armatei se vorbeste despre "o intarire substantiala a efectivelor stationate in Irak, o crestere a sprijinului aerian, si despre o ofensiva contra lui Muqtada al Sadr", liderul militiilor shiite.
La randul sau, senatorul John McCain a solicitat o suplimentare a numarului militarilor din Irak cu 15.000 pana la 30.000 de oameni. McCain a cerut aceasta majorare substantiala a trupelor US din Irak in cursul vizitei la Bagdad, in fruntea unei delegatii a Congresului, din care facea parte si liderul democrat Joseph Liberman, care a sustinut solicitarea lui McCain. "Los Angeles Times" mai scrie: "Pentagonul a luat act de propunerea avansata de Frederick W. Kogan, fost istoric la <<West Point Military Academy>>, de a combina forta marina cu infanteria."
In "Washington Post", in articolul "Army, Marine Corps to Ask for More Troops" ("Infanteria si Marina solicita mai multe trupe"), semnat de Scott Tyson, se confirma ca Statul Major al lui U.S. Army si U.S. Navy se pregatesc sa solicite o importanta crestere a numarului de militari lui Robert Gates, noul secretar al Pentagonului.
La Casa Alba, Bush s-a intalnit cu oficiali ai Pentagonului cu care a discutat despre criza din Irak. Ulterior, Bush a declarat belicos, inconjurat de generali de la Pentagon si de vicepresedintele Cheney: "Am ascultat recent unele idei care ne-ar conduce la o infrangere militara. Resping categoric aceste idei si pe aceea de a pleca din Irak, inainte de a ne face treaba acolo." Astfel, Bush a pus capat speculatiilor privind "calendarul retragerii americane din Irak".
Intre alte intalniri, Bush a convocat la Casa Alba trei generali in retragere - John Keane, Barry McCaffrey si Wayne Downing - precum si doi profesori universitari (Eliot Cohen, Stephen Biddle). Cei cinci invitati erau cunosucti drept adversari fermi ai raportului final "Iraq Study Group", de reducere a trupelor americane din 2006 si a tratativelor cu Siria si Iranul.
Casa Alba a anuntat un important discurs al presedintelui Bush, pentru a pregati opinia publica in ideea cresterii numarului de trupe trimise in Irak. Multi asteapta pozitia noului secretar al Pentagonului, Robert Gates, care a facut parte anterior din "Iraq Study Group" si a pledat pentru negocieri cu Siria si Iranul.
Generalii Casey si Abizaid, sceptici fata de marirea numarului de militari
Si in cadrul Pentagonului ideea suplimentarii numarului de trupe din Irak este aprig disputata. Potrivit lui "Washington Post", in articolul semnat de Robin Wright si Ann Scott Tyson ("Joint Chiefs Advise Change in War Strategy"), seful de Stat Major american - George Casey - sustine un plan care urmareste sa inlocuiasca trupele americane din marile aglomerari urbane irakiene, precum si din zonele de ses, care le fac foarte vulnerabile la atacurile rezistentei, si sa le inlocuiasca cu forte locale. Casey, prin planul sau, se apropie mai mult de propunerile raportului final al ISG.
Si celalalt mare strateg al armatei americane - generalul John Abizaid - care comanda forta militara a Statelor Unite din Orientul Mijlociu, s-a intrebat in mai multe interviuri, daca simpla marire a numarului de militari ai SUA in Irak nu va inflama rezistenta irakiana si opozitia la actiunile militare ale SUA, care se manifesta acum in Orientul Mijlociu si in Statele Unite.
Planul agreat de generalul Casey, dezvoltat de gen. lt. Peter Chiarelli, urmareste o intarire a sustinerii sunnitilor printr-o noua "reimpartire" a surselor de petrol intre minoritatile din Irak, si anularea procesului de "de-baathificare". Ambele respinse de Bush.
Planul american dezvaluit de "New York Times"
Noua strategie americana din Irak a fost prezentata de "New York Times" in articolul "The Capital Awaits a Masterstake on Iraq". Documentul indica principalele optiuni ale Administratiei Bush in Irak, pe 2007: un razboi total contra rezistentei sunnite si recastigarea controluluii asupra unei regiuni unde au loc confruntari aprige intre sunniti si shiiti.
Planul a fost pus la punct de vicepresedintele Dick Cheney, unul dintre principalii arhitecti ai razboiului din Irak.
Cheney se bazeaza, in acest plan, pe faptul ca Irakul este format din 65% populatie shiita, si doar 20% sunnita.
Un alt punct cheie al planului lui Cheney este controlul asupra rezevelor de petrol, prin intermediul shiitilor si kurzilor.
"Times" scrie: "Cu cat ii vor curta americanii mai mult pe sunniti, cu atat mai mult vor starni resentimentele shiitilor si kurzilor. Iar acestia sunt de fapt, singurii care detin rezervele de petrol ale Irakului."
"New York Times" continua: "Un numar de oficiali americani au argumentat ca Irakul ar putea fi dezmembrat, de-a lungul liniilor de demarcatie dintre minoritatile etnice. Daca lucrurile vor evolua astfel, sustin acestia, interesele petroliere vor obliga America sa sustina minoritatile care ocupa zonele energetice cele mai bogate." Adica zona kurda si shiita.
Se dovedeste inca o data ca invazia Irakului a avut, pe langa ratiuni geostrategice, si ratiuni energetice de prim rang. In consecinta, Pentagonul a si ordonat la 3500 de militari din "Brigada a 2-a" a "Diviziei Aeriene 82", care are baza la Fort Bragg, sa se deplaseze in ianuarie 2007, la baze din Kuweit. Este primul contingent de trupe americane, din cele aproximativ 50.000, care se vor adauga fortelor dislocate in Orientul Mijlociu, in virtutea noii strategii militare americane.
Irakul si Vietnamul
Nu numai clasa politica americana este impartita asupra celei mai bune strategii de urmat in criza din Irak. Disputele de la Pentagon sunt cele mai interesante. Daca remarcabilii strategi ai "U.S. Army" - generalii George Casey si John Abizaid - au mari rezerve ca simpla marire a numarului militarilor americani din Irak ar rezolva criza, generalul locotenent Raymond Odierno - care a preluat in decembrie comanda fortei americane din Irak - si un grup de generali in rezerva sunt de alta parere.
Casey si Abizaid inclina spre propunerile lui James Baker si ale lui "Iraq Study Group". Cei doi generali si grupul de studii ISG considera ca trupele americane au cazut intr-o capcana in Irak, de tipul celei din Vietnam. Iar marirea numarului de trupe va avea acelasi efect pe care l-a avut continua suplimentare de forte in Vietnam: cresterea exponentiala a pierderilor umane. Pentru a salva trupele americane din "capcana irakiana", Casey si Abizaid (precum si gen. Peter J. Schoomaker, seful de Stat Major al Infanteriei) cred ca este necesar un alt tip de operatiuni in Irak. Anume, operatiuni anti-gherila ale "Fortelor Speciale" americane, pentru a permite degajarea trupelor Statelor Unite si retragerea majoritatii lor in 2008. Concluziile lor se apropie periculos de mult in viziunea lui Bush de cele ale lui James Baker si "Iraq Study Group".
De partea cealalta se situeaza generalul Raymond Odierno. Pana in prezent, Odierno a comandat "Divizia 4 Infanterie", in provincia Anbar, in 2003 si 2004. Odierno este considerat unul dintre cei mai "duri" generali americani. El a condus controversatele operatiuni anti-insurgenta, catalogate de multi drept adevarate represalii contra populatiei civile.
Instalat la conducerea trupelor americane din Irak in decembrie a.c., gen. Odierno si-a rezumat strategia astfel: "Vom merge dupa fiecare individ care ataca guvernul irakian, care ataca fortele de securitate sau ale coalitiei. Indiferent cine este sau de cine este protejat."
Apelul lui Odierno anunta viitoarea ofensiva americana impotriva "Armatei lui Mahdi", puternica militie shiita a lui Moqtada al-Sadr.
Aceasta ofensiva ascunde insa si intentia lui Bush de a rasturna actualul guvern irakian - considerat prea slab, si care ar putea fi inlocuit cu o camarila de militari - deoarece miscarea lui Sadr detine o putere substantiala in actualul cabinet Maliki.

---

Despre autor: