Iata cazul "Artur" si o ...bomba

15 decembrie a.c. Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din Romania, arhiplina. Se lanseaza volumul de documente "Cazul <<Artur>> si exilul romanesc", aparut sub egida INMER, la Editura ProHistoria, prezentat de Dinu Zamfirescu, istoricii Delia Roxana Cornea si Dumitru Dobre (care s-au ingrijit de aceasta editie), criticii literari Gabriel Dimiseanu si Nicolae Manolescu, presedintele USR.
O carte de exceptie; un eveniment, nu numai literar, cu privire la o personalitate deosebit de complexa, supusa unei judecati severe, dar si justificarilor, despre un om cu doua fete, un Janus contemporan ca multi cei din sala - controversatul Ion Caraion. Poet si eseist de prima linie, de la inceputul anilor '40, orientat spre stanga democrata, dar neangajat pastinic si, mai mult, critic la adresa debutului sovietizarii tarii. Drept care, este inchis de doua ori, condamnat la munca silnica pe viata (MSV) si eliberat in primavara lui 1964, cu putin inaintea "marii eliberari a detinutilor politici", datorita Angajamentului obtinut de Securitate, ca informator, cu numele conspirativ "Nicolae Anatol" (9 aprilie).
Asa a inceput activitatea lui Stelian Diaconescu - alias Ion Caraion, fiind repede ajutat/propulsat sa intre in publicistica romaneasca (devine redactor sef la "Gazeta literara") si intra chiar in conducerea Uniunii Scriitorilor. Datorita valorii scrisorilor din tara si a culturii sale, dar mai ales a fostelor prietenii cu intelectuali din exil, poetul devine principalul exponent al Securitatii, cu numele de cod "Artur", privind "neutralizarea activitatii ostile tarii noastre, desfasurate de unele varfuri sectionare ale emigratiei intelectuale din Franta si colaboratori ai postului de radio Europa Libera". Avand acces la CNSAS, Delia Cornea dezvaluie faptul ca dosarul de delator al lui Caraion (21 august 1964-4 august 1981) cuprinde circa 400 de pagini pline de nume, ganduri, idei, remarci reproduse foarte fidel de agent, cele mai substantiale privindu-i pe prietenii Virgil Ierunca si Monica Lovinescu. Delatiunile, redactate cu condei de scriitor, se refereau, la cumpana anilor '60-'70, si la Leonid Dimov, Dumitru Tepeneg, Paul Goma, dar si la Nicolae Breban, N. Steinhard, Marin Preda, Nina Cassian, Ion Negoitescu, Emil Manu si inca multi alti scriitori din exil si din tara.
Chiar daca, dupa 1980, cand a ramas impreuna cu sotia si fiica, in Elvetia, poetul a adoptat o pozitie de disident, atacand virulent regimul din tara, argumentele sale nu mai convingeau. Mai ales ca Securitatea, prin intermediul revistei "Saptamana", condusa de Eugem Barbu si C.V. Tudor, au lansat o campanie de compromitere a lui Caraion, prin publicarea unui asa numit "Jurnal", prin care se urmarea dezbinarea exilului romanesc.
...Si iata ca vine randul lui N. Manolescu sa explice "evolutia" lui Caraion, printr-o bomba biografica. In iarna '45-'46, trei tineri planuiau scoaterea unei reviste a tineretului comunist: Virgil Ierunca, Ion Caraion si Nicolae Ceausescu! Dupa zile si nopti de proiecte, dezbateri si propuneri de colaboratori, grupul s-a dezmembrat si publicatia n-a mai aparut. Ajutat de Securitate, la catva timp dupa luarea puterii, N. Ceausescu a avut o intrevedere cu poetul, caruia i-a promis tot sprijinul, numai sa nu-i ceara sa-l numeasca intr-o functie politica! Numai literar-publicistica... Ceea ce s-a si intamplat.

---

Despre autor: