Sper ca n-ati uitat: un tratat rusinos prin care Romania cedeaza o avere imensa in Budapesta (avere aflata in administrarea episcopilor ortodocsi din Transilvania) si primeste in schimb multumiri. Camera Deputatilor a respins ratificarea acestui tratat, iar Senatul a amanat problema. Cu siguranta vom mai auzi de afacerea Gojdu si in 2007.
Apoi a venit beleaua de langa Catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti: un bloc de 75 de metri, numai bun sa rupa o biserica in trei, conform modelului de la Biserica Armeneasca. Afacerea a fost investigata de comisii parlamentare si Inspectoratul pentru Constructii care au subliniat ilegalitatile legate de acest ziggurat, s-a cerut Guvernului sa ia masuri pentru intreruperea lucrarilor - degeaba! Colosul de sticla si otel se inalta in continuare. E drept ca astfel s-a reusit o performanta rara: iritarea Vaticanului. Mai astept doar ca primarul Videanu sa-si lase mustata á la Stalin si sa intrebe intre doua fumuri de pipa: "Cate SRL-uri de granit, marmura si borduri are Papa de la Roma?"
Vara a fost cu adevarat torida: a inceput dansul deconspirarilor. A inceput frumos, in ritm saltaret: ieseau turnatorii la iveala unul dupa altul. Si cand ma gandeam ca nimeni si nimic nu mai poate opri avalansa deconspirarilor, minunea s-a produs: CNSAS nu mai elibereaza aprobari pentru cercetatori si amana la nesfarsit solutionarea cererilor de verificare. Deconspirarea a intrat ca ursul la barlog si-si suge de sub unghii pe perioada iernii. Sper ca la primavara sa se mai invioreze, odata cu dezghetul si cu predarea integrala a arhivelor fostei Securitati.
Cand ne pregateam de iarna a aparut inca o minunatie: recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de scoatere a icoanelor din scoli. Ne mai lipseste o politie a constiintei care sa ne caute pe sub tricouri de cruciulite si sa impoziteze icoanele de prin casele oamenilor. Mi se pare ciudat ca tocmai sustinatorii autonomiei locale s-au declarat nemultumiti de decizia Ministerului Educatiei de a lasa prezenta icoanelor in scoli la latitudinea comunitatilor locale.
Am incheiat anul oarecum nedumerit: raportul Tismaneanu ne-a trantit un scuipat gros peste ochi de nu mai sunt in stare sa disting raul de bine. In continuare sunt zapacit: Iliescu este bun sau este rau pentru Tismaneanu? Undeva se ascunde o forma de schizoidie: Iliescu este desemnat ca o bestie a comunismului, in schimb este preluata ca atare teoria revolutiei spontane pornite la Timisoara de pastorul Tökes (teorie care ii vine manusa lui Iliescu). Asta ar fi doar o rupere a discursului - cele 660 de pagini ale raportului sunt pline de astfel de minunatii. Nu stiu daca a reusit sa inteleaga cineva de ce a tinut Basescu sa condamne comunismul pe baza unui raport alcatuit de o comisie schioapa (Goma exclus prin metode obscure, Antohi zburat pe motiv de turnatorie, episcopul Corneanu habar n-avea ca e membru al comisiei si tot asa pitic dupa pitic). Din popor s-a vazut asa: Basescu a citit ceva total de neinteles, Vadim a urlat ca un descreierat si ca o cireasa pe tort Patapievici a miorlait pe la toate televiziunile ca Daniela Buruiana a vrut sa-l arunce de la balcon. Cam asta ar fi imaginea condamnarii comunismului - destul de vesela daca n-ar fi trista. La multi ani, Romania!
P.S. Am ales sa recapitulez doar evenimentele de natura sa afecteze profund Romania. Circul zilnic al politicienilor este doar comic, iar aderarea la Uniunea Europeana si ceea ce va urma nu se hotaraste la Bucuresti. Cel putin deocamdata.