Romania calicilor, a pomanagiilor, a cersetorilor de profesie,

a snobilor si a celor pe care foamea i-a prostit are nevoie de vanghelioane ca sa reziste la capat de craca evolutiva.

Vanghelie este un brand. Un nume sinonim cu placerea artificiala, de scurta durata, menita a provoca un orgasm social care sa indulceasca o clipa din sirul lung al momentelor pe care o categorie aparte de oameni le petrece in chinuitorul drum catre o moarte ce-i salveaza de la saracie. De la umilinta. Nu este un binefacator, caci actiunile sale seamana cu cele ale unui dealer de droguri. Prafuri magice. Praf in ochi. Amagire in suflet. Doze mici de somon fumé ce trebuie sa-i duca in „lumea buna" pe amaritii care stau cite trei zile la coada pentru a trai o iluzie. O poveste tragica, in care vrajitorul Vanghelie este, de fapt, personajul negativ. Caci „lumea buna" pe care o prezinta cu surle si trimbite este una falsa. Este un kitsch coborit din vilele cu turnulete. Din petrecerile cu manelisti, cu ploi de parai si toape ce tropaie pe tocuri de 17. Oricit de sarac ai fi, de nevoias, daca mai ai o bruma de minte poti sa intelegi ca stilul nu se cumpara. Ca mincaruri alese nu se lafaie in farfurii de plastic. Ca o imitatie ieftina a unei lumi de lux este un pas in jos, iar in momentul in care treci in lumea vanghelionului iti pierzi identitatea si devii masa de manevra. Pe baza unor stomacuri goale si cu niste minti anemice, un om face cariera.

Nu este o critica marxista a unei actiuni capitaliste, ci doar o judecata de bun-simt a unui act de prost gust. Cel putin prost gust, pentru ca gestul de a profita de prostia si saracia unor pensionari, care uita ca pentru a avea acces la „un cadou" trebuie sa se umileasca la cozi interminabile si apoi sa se inghesuie intr-o cusca imensa, poate purta multe nume. Cum multe nume au si tinerii ce vin la acelasi bilci. O perspectiva sumbra. Atit batrinii saraci, cit si cei care le vor lua locul in viitor se inghesuie la pomeni. Viata lor e un vesnic parastas. Din coliva in coliva, isi traiesc anii si nu se simt deloc deranjati. Pentru ca personaje ca Vanghelie ii incurajeaza permanent si, in acelasi timp, ii condamna la doliu etern.

Pilda tiganilor pacaliti sa-si dea voturile catre colegul lor de etnie este graitoare. Vanghelie nu le-a facut viata mai buna. Gigi i-a aminat si el o tira. Pe viitor, probabil ca si Becali va organiza Revelioane. Romanii in fundul gol ii vor vota. Le vor da putere. Romania calicilor, a pomanagiilor, a cersetorilor de profesie, a snobilor si a celor pe care foamea i-a prostit are nevoie de vanghelioane ca sa reziste la capat de craca evolutiva. De acolo isi trage seva. Iar primul pas pentru a le putea da o sansa acestor sarmani la o viata demna nu este compatibil cu infectia generalizata izvorita din almanahe si din Maybach-uri reparate cu ranga.