Primul presedinte al Romaniei care nu-si da cu parerea despre cultura, fara sa i se ceara opinia, lichideaza astfel o specie - cultura cu binecuvintare prezidentiala.

Sint curios ce carti citea capitanul de vapor Traian Basescu si care erau preferintele lui muzicale pe nava. Ma intereseaza, recunosc, ce filme romanesti i-au placut si daca se ducea la teatru, la Constanta. Iar asta nu ca simpla curiozitate personala, ci pentru ca personajul prezidential e taxat de persoane cu CV-uri culturale neindoielnice drept un incult triumfator. Totusi, dincolo de truculenta exprimarii, care tine de talent, cum se explica reputatia lui Basescu de om cu vocabular bogat, chiar si printre cei mai teribili contestatari ai sai? Ca si faptul ca nu debiteaza prostii in chestiuni de cultura generala? Probabil ca meritul le apartine profesorilor sai de la faimosul, pe vremuri, liceu de marina din Constanta, destinat sa produca o elita si care avea reputatia ca punea o sita deasa in calea elevilor pina la absolvire. Suficient de deasa incit un elev de nota cinci, cum se recunoaste fostul capitan de vapor, sa plece de acolo cu un bagaj satisfacator de cunostinte.

Lasind deoparte aceste ipoteze biografico-educationale care ii vor scoate, probabil, din sarite pe cei care-l considera un ignorant si un mitocan pe fostul consiliat de Elena Udrea, dar si de Andrei Plesu, Basescu e, constat, primul presedinte al Romaniei care n-are obsesia de a indruma cultura.

La Tirgul de Carte Bookfest, invitat special al lui Gabriel Liiceanu, Basescu s-a multumit sa le spuna carturarilor ca ii admira si le-a urat sa-si vada de treaba, abtinindu-se sa-si dea cu parerea despre ceea ce ar trebui ei sa faca sau sa bata cimpii despre importanta nationala a culturii.

Din arsenalul predecesorilor sai, actualul locatar de la Cotroceni a preluat obiceiul de a imparti decoratii. Ca fapt divers, nici unul dintre intelectualii subtiri invitati sa-si ia „cavalariile", cum zicea Mateiu Caragiale, din mina „ignarului" cum zic, in particular, chiar unii dintre medaliati, nu l-a refuzat pe Basescu. Mai intelectualul Iliescu a patit-o, respins de amicul Fanus Neagu, sub motiv ca nu-i plac tinichelele, si de inamicul Ioan Grosan, care nu suporta activitatile din 13-15 iunie 1990 ale fostului presedinte.

Nici cu aceste prilejuri cotroceniste, Basescu nu si-a permis sa-i dobzeasca pe oamenii de cultura ce au de facut, pentru a-si merita decoratiile, ocazii pe care, de la Ceausescu incoace, nu le-a scapat nici un presedinte al Romaniei. E drept ca Basescu nu s-a lasat contaminat de virusul prezidential al autorlicului. Iar daca n-a scris carti, s-ar putea spune, nu se baga nici la indicatii, spre deosebire de predecesorii lui, presedinti cu opere complete (Ceausescu) sau in curs de completare (Iliescu si Constantinescu). As fi curios sa citesc o carte scrisa sau macar dictata de Basescu, dar daca pretul ar fi ca si el incepe sa dea indicatii culturale, prefer sa-i astept memoriile.