„Soc" - a scris cel putin un cotidian central cind a inceput sa fie vizibila, in tot vacarmul de dupa 18 decembrie, ideea ca Raportul dat de Comisia Tismaneanu e abia virful aisbergului.

In realitate, e cit se poate de firesc: cele citeva sute bune de pagini (foarte bune) care dau Raportul pe baza caruia presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul sint minimum minimorum. O ignoranta imensa - care nu ascunde de data asta in ea nici un fel de bogatie - poate determina pe cineva sa creada contrariul. Ignoranta sau, dar asta e o alta discutie, o aplecare spre ticalosie iesita din comun si condamnabila, fara rest.

„Comunismul a fost un regim ilegitim si criminal" - va mai amintiti? In treacat fie spus, pentru cine nu isi mai aminteste sau pentru cine ia in deridere formularea aceasta in totalitate adevarata - iata de ce e bine ca o varianta concentrata a acestui Raport sa devina manual de scoala. In felul acesta, poate ca macar copiii acestor dribleuri ai memoriei (inclusiv ai profundei memorii recente) nu vor mai avea asemenea probleme de plasament just in istorie. Revenind, „ilegitim si criminal" - cele doua atribute tari legate fatal de coada comunismului sint cele mai blinde. Mai putin decit atit nu se putea. Daca echipa de cercetatori condusa de Vladimir Tismaneanu ar fi venit cu o concluzie mai saraca in continut decit asta, atunci comisia, in frunte cu cel care i-a dirijat munca, era in totalitate contestabila. Iata de ce anuntatele proiecte in masura sa „rostogoleasca" ghemul comunismului romanesc - printre altele, crearea conditiilor de posibilitate pentru existenta unei Enciclopedii a Comunismului Romanesc - sint consecinte necesare. Necesare vietii traite in adevar.

Pe de alta parte, seful statului - primul sef de stat din lume care, sa nu uitam, a avut indrazneala sa condamne in mod oficial comunismul - a spus, recent, ca Raportul - a carui varianta esentializata a citit-o in Parlament – e „ultima tigara" pe care a acordat-o acelor timpuri. E laudabil sa ai un tonus bun, e bine sa dai dovada de fermitate atunci cind esti in postura de a lua decizii vizionare, insa lucrurile nu sint asa de simple; decomunizarea e un proces care ramine inca de facut.

Comunismul nu e o simpla ideologie; el a devenit o credinta (jalnic de) moderna. Un fel de manea care face apel la continuturi religioase. Un substitut artificial, pervers si periculos (plus „criminal si ilegitim") pentru ceea ce este sau trebuie sa fie autentic.

Nu e solutia perfecta, dar poate fi un antidot eficace: cantitatea tot mai mare - si mai bine organizata - de informatii despre ceea ce a fost el in realitate. O crima continua de jumatate de secol, adica.