Pentru cei care n-au avut posibilitatea sa petreaca un Craciun fericit alaturi de familie undeva pe o pirtie din Austria sau la scuba-diving in Marea Rosie, cotrobaind prin adincuri in cautarea unui porc de mare, televizorul a fost o ocazie extraordinara de a trai o poveste similara. Cum bine spunea un slogan PRO TV, telespectatorii au avut parte de „zile de proveste". Sau, ca s-o citez pe Antena 1, „sarbatori de poveste". Fara sa vreau sa va incarc cu citate de poveste, strategia de facut audienta cu care televiziunile au abordat sarbatorile din acest an mi s-a parut destul de evident diferita fata de cele din anii anteriori. De data asta accentul s-a pus pe nevoia de distractie si relaxare a telespectatorului mediu de apartament, si nu pe aceea de pedagogie a milei in conditii de emulatie religioasa. Din televizor n-au iesit ca-n anii trecuti prezentatori carismatici care sa agite emotii colective, oamenii nu au mai fost supusi unui tir sentimental care sa-i trimita in gasca spre zarile pure ale filantropiei. Cert este ca programele au fost alcatuite pe baza unor cercetari anterioare si ca probabil datele au sugerat ca perspectiva stimularii acelei parti a sufletului care e responsabila cu amintirile din copilarie e mai profitabila in aceasta perioada decit ambalarea in termeni media a unor sentimente religioase de mai bine. Faptul ca seful departamentului de la PRO TV responsabil cu ortodoxia si cu mincarurile traditionale, dl Cristi Tabara, n-a invadat ecranul e probabil un simptom al aplecarii telespectatorului care petrece Craciunul in fata televizorului catre valori ceva mai laice. O fi bine, o fi rau? Nu sint eu cel in masura sa ma pronunt.