Ales cel mai bun rugbist din campionatul autohton la 20 de ani, Florin Vlaicu este jucatorul pe al carui picior se bazeaza nationala la CM 2007.

La un an de la terminarea junioratului, Florin Vlaicu este liderul marcatorilor in Divizia Nationala de Rugby, titular al formatiei de club la care evolueaza, Steaua Bucuresti, cu care a cistigat campionatul si Cupa Romaniei, dar si al echipei nationale de seniori, unde, alaturi de alt coleg de generatie, Catalin Fercu, formeaza cel mai tinar cuplu de troacari din ovalul nostru. „Americanul", porecla dupa care este recunoscut pe terenul dintre H-uri, este unul dintre exponentii de seama ai generatiei pe care rugby-ul romanesc o asteapta de ani buni. O generatie care a ocupat locul 7 la Campionatul Mondial de anul trecut din Africa de Sud si a cucerit titlul continental la U20 anul acesta, o generatie pregatita sa se bata de la egal la egal cu jucatorii din elita rugby-ului mondial. „Sintem foarte uniti ca echipa, inca de cind s-a format nucleul de la U19. Si am crescut impreuna spunindu-ni-se ca putem fi la fel de buni ca oricare altii. Tupeul de a crede ca poti fi mai bun decit cel din fata ta, asta face diferenta", explica Vlaicu.

A inceput la Flamingo

Florin a inceput sa practice rugby-ul pe cind avea doar 8 ani, adus de un prieten la un antrenament al formatiei din Bragadiru, Flamingo Bucuresti. Desi nu stia nimic despre rugby, a hotarit sa-si incerce sansa in acest sport, alaturi fiindu-i antrenorii Constantin Calafeteanu si Florinel Matei. „Nu stiam nici balonul sa-l tin, erau baieti care se pricepeau, faceau tot felul de trucuri cu mingea, dar mie nu-mi iesea nimic. Asta cred ca m-a ambitionat mai tare", isi aminteste el. Pentru ca era mai plinut a inceput ca pilier, in prima linie a gramezii, apoi a trecut la linia a doua, pentru ca la juniori sa ajunga pe postul care considera ca i se potriveste cel mai bine, cel de fundas. Tot de la juniori a inceput sa exerseze tehnica transformarilor, el obtinind astazi increderea antrenorilor de la nationala de seniori, al carei sutor principal a devenit. „La inceput eram total pe linga, nu aveam nici o treaba sa reusesc sa dau ceva la bete. Am avut mult de muncit si inca mai am. Acum dupa fiecare antrenament dau 100 de lovituri, vinerea, ziua dinaintea meciului ramin mai mult la teren si exersez", spune Florin, al carui model este cel mai cunoscut transformer al lumii ovale, englezul Wilkinson.

„Americanul"

Porecla de „Americanul" o poarta cu el de 12 ani, inca din prima zi de cind a fost la rugby. „Prima data cind am mers acolo aveam un tricou pe care era scris America si antrenorul ne daduse celor nou-veniti sa facem pase in cerc. Atunci erau mingi uzate, mai ca ieseau atele din ele si in momentul cind mi-a dat cineva o pasa, balonul s-a dezumflat exact in miinile mele. Imi era teama ca o sa ma certe antrenorul si am inceput sa pling. Cind acesta a venit si a intrebat cine a spart mingea, toti au aratat spre mine si au zis, cel cu America, „americanul", isi aminteste el rizind. Acum considera ca un semn de recunoastere porecla, aceasta putind fi si explicatia de ce este mai cunoscut de iubitorii rugby-ului ca „Americanul" decit ca Vlaicu.

Amintire cu Franta

„Meciul care inseamna cel mai mult pentru mine este cel din acest an, impotriva Frantei. Inca nu implinisem 20 de ani, si era prima mea selectie ca titular la nationala, iar a juca impotriva francezilor este un vis pentru fiecare. Nu-mi era frica de jucatorii pe care ii aveam in fata si pe care ii vazusem pina atunci numai la televizor, imi era teama numai sa nu fac eu prea multe greseli", marturiseste el.

Ritual la bete exersat la antrenamente Florin Vlaicu este cel mai prolific marcator al Diviziei Nationale de Rugby si transformerul echipei nationale de seniori a Romaniei, pentru care a marcat 33 de puncte in cele doua meciuri de calificare la Cupa Mondiala, cu Georgia si Spania. El si-a dezvoltat propria tehnica de transformare: „M-am obisnuit cu palarioara de transformari cu patru brate. Pun balonul cu ciocul spre but, pentru ca ai o directie mai buna daca lovesti in cioc, bine, asta depinde de tehnica fiecaruia. Dupa ce l-am potrivit, fac patru pasi inapoi, apoi un pas la stinga, ca sint dreptaci, si incep sa ma concentrez. Ma uit la but, apoi la balon, iar la but si apoi la balon si sutez. In acele secunde ma uit doar la balon, nu mai am treaba cu butul, pentru ca ai luat un punct de reper in minte si stii ca acolo trebuie sa dai", explica Florin reusita loviturilor de picior pe care de cele mai multe ori le transforma.