Ieri am stat 50 de minute sa achit o rata, nu zic la care banca pentru ca oricum la majoritatea e la fel. A fost aproape o ora in care m-am mutat de pe un picior pe altul, am iesit sa vorbesc la telefon, am cercetat cu atentie rata dobinzilor (2.10 la euro, pentru depozitele la trei luni, nu e cine stie ce afacere), am reflectat serios cu privire la avantajele si dezavantajele inviorarii atmosferei printr-un „Nu misca nimeni, e un jaf!", am bagat la cap ca de la 1 ianuarie nu se mai primesc lei vechi decit la sucursalele BNR din Bucuresti, Timisoara, Cluj si Iasi, precum si la bancile comerciale autorizate in acest sens, am constientizat ca sintem in secolul XXI si m-am urit sincer pentru ca nu m-a preocupat sa aflu ce presupune online bankingul, am spus o rugaciune, am tras aer in piept si nu l-am mai eliberat de teama sa nu ia cu el suvoiul de injuraturi care imi gidila coardele vocale si, intr-un final, am ajuns la ghiseul unde trebuia sa fac plata. La timp pentru a-l prinde iesind pe singurul casier de serviciu. Omul si-a acordat un minut, s-a intors dupa un minut si 48 de secunde cu citeva plicuri pe care s-a apucat sa le proceseze. M-am prins ca se plateau astfel ratele unor cunostinte care nu aveau timp de stat la coada si am avut o revelatie: Raportul Comisiei Tismaneanu este incomplet. Lipseste din el condamnarea definitiva si irevocabila a pilei, instrument de rezolvare a problemelor pe care comunismul l-a dus pe culmile cele mai inalte si de care vom scapa chiar mai greu decit de Ion Iliescu.