Garry Hindle (foto), seful departamentului de Terorism si Securitate Interna al Institutului Regal pentru Studii de Securitate (RUSI), explica aparitia teroristilor britanici.

Exista un profil psiho-social al musulmanului britanic care devine radical islamist?

Conform anumitor studii, in Europa multi din cei ce se alatura islamistilor radicali sint mai saraci, cu antecedente penale sau imigranti ilegali. In tarile musulmane nu este vorba atit de starea materiala, cit de accesul la discursul radical, de timpul disponibil pentru a participa la intrunirile cu radicalii (ceea ce ar putea insemna ca au bani) sau de studii suficiente pentru a permite nivelul necesar aplecarii spre astfel de concepte.

Cind a aparut fenomenul radicalizarii islamice in Marea Britanie?

In mare, o data cu razboiul afgano-sovietic. In acea perioada, numarul de persoane care plecau din Marea Britanie pentru a lupta impotriva sovieticilor era considerabil. Aceasta miscare a fost indirect sprijinita de guvernele britanic si american. Gruparile formate in acea vreme au ramas si s-au transformat din punct de vedere ideologic. Musulmanii din Marea Britanie au continuat apoi sa lupte in Jihadul din Bosnia, Casmir sau Cecenia.

Credeti ca Marea Britanie ar fi trebuit sa faca mai multe eforturi de a integra musulmanii, dupa modelul francez?

Francezii au avut succese mai mari in unele privinte prin cerinte mai stricte de integrare, in special in ce priveste limba. Totusi, numarul imens de imigranti prezenti in Europa face ca implementarea unui astfel de plan sa fie dificila. Integrarea nu poate fi impusa si nu este o garantie pentru rezistenta in fata ideologiei islamiste.

Cei mai multi teroristi din Marea Britanie au fost pregatiti in Pakistan. Primeste guvernul britanic suficient sprijin de la omologii pakistanezi?

Cel mai rau lucru ce s-ar putea intimpla este ca in Pakistan sa aiba loc o lovitura de stat care sa aduca islamistii la putere. Este greu de masurat sinceritatea cu care guvernul pakistanez actioneaza in acest domeniu. Exista totusi unele semne pozitive in ce priveste colaborarea celor doua guverne. (L.C.)