Mai rar atita fudulie amestecata cu perechea ei proverbiala. Turcu si Borcea amaneteaza pe termen lung toate clasamentele genului exhibind public pielea ursului din padure.

Sprintul lui Dafoe pe linga perspectiva de fundas Radu Stefan, la golul doi al lui Tottenham, ar fi trebuit sa aiba efectul unei vedre de zeama de varza bauta dupa cheful cu lautari cu care Dinamo a inchis stagiunea interna. Nici vorba despre asa ceva! Conducatorii din Stefan cel Mare au acum o framintare care nu mai sufera aminare. Ofera profituri de Liga Campionilor, aiurea prin Europa, la schimb cu gazduirea in meciurile de „acasa"! Decit Ghencea, mai bine Kandahar sau terenuri minate prin Pakistan! Deoarece locul era prea prietenos pentru o echipa romaneasca, Borcea s-a gindit apoi la o ameliorare - Tiraspol. Ce mai conteaza fratia cu dracu’ gagauz pentru un scop atit de nobil? Acum Turcu a aparut si el cu varianta unui Dinamo in exil prin Spania cu argumentul milionului de „capsunari" integrati avant la lettre. Sa fim bine intelesi: Dinamo a avut un sezon fast. S-a distantat la treisprezece puncte de rivale si are o optiune serioasa de participare in Champions League. Asta-i o ipoteza de lucru pe care sextetul de investitori dinamovisti n-are decit s-o ia in calcul, dar ea nu trebuie sa le ofere altceva decit ragazul unei hotariri cumpanite cu seriozitate. Au tot returul in fata si au si varianta, deloc exclusa, ca invingatoarea editiei curente sa fie o echipa necalificata automat in grupele editiei de la anul! Daca spre exemplu Milan, Liverpool sau Arsenal cistiga (vi se pare asa de improbabil?), Dinamo va trebui sa treaca de un baraj in care nu vor avea avantajul capului de serie! In plus, participarea fara nici o performanta, in afara celei financiare, e un obiectiv care, dupa evolutia Stelei din acest an, nu mai are nici un fel de farmec, iar in termeni sportivi nici n-ar mai trebui atit de elogiat. Pastrind proportiile: mai stiti vreun alpinist in afara lui Hillary si a serpasului sau Norgay, care a cucerit, dupa ei, Everestul? Pentru ca cele doua caste se amesteca deseori, conducatorii fotbalului de la noi pomenesc in toate deciziile lor despre suporteri, asa cum clasa politica are grija sa vorbeasca despre alegatori. Masa de manevra e alcatuita cam din aceiasi fraieri si ei nu mai apar deloc in ecuatiile financiare ale potentatilor zilei. Ce mai conteaza asadar ca aceia care au inghetat sau au nadusit ani intregi in Stefan cel Mare vor trebui acum sa faca rost de bani de bilete de avion ca sa-si vada favoritii acasa? Pe de alta parte, nu cred ca singura perspectiva a conducatorilor lui Dinamo ar trebui sa fie 2007! Daca tot si-au asumat acest statut, e anormal sa astepte ca unica sansa sa joace in Bucuresti, in competitia mult visata, sa o constituie fondurile municipale pentru constructia unui stadion National. Chiar daca ele sint la cheremul unui alt mare dinamovist al momentului: primarul Videanu.