27 Decembrie 2006
De Craciun, la tara, l-am gasit pe Ghita. Nu pe cel din cintec, despre care nici nu mai cred ca exista, ci pe celalalt Ghita, rimatorul. Tuns, ras, proaspat imbaiat si impodobit cu o gaura de doi centimetri in beregata, Ghita al meu avea un rinjet, a
De Craciun, la tara, l-am gasit pe Ghita. Nu pe cel din cintec, despre care nici nu mai cred ca exista, ci pe celalalt Ghita, rimatorul. Tuns, ras, proaspat imbaiat si impodobit cu o gaura de doi centimetri in beregata, Ghita al meu avea un rinjet, as zice de satisfactie: i-a fentat pe toti birocratii de la Bruxelles si a murit asa cum a trait, ca un porc, scapind astfel de rusinea de a sfirsi impuscat, ca un salbatic, ca un mistret. Zic eu ca avea un rinjet de satisfactie pentru ca acesta imi place mie sa cred ca a fost ultimul sau gind. Fireste ca nu am de unde sa stiu ce a fost in sufletul sau porcesc cind au venit sa-l ia, si cu atit mai putin ce o fi simtit saracul cind lama cutitului i-a strapuns gitlejul. Ma intreb insa de unde stiu expertii sanitar-veterinari ai Uniunii Europene cum prefera porcul sa fie ucis. De ce cred ei ca o impuscatura sau gazarea il face mai fericit pe bietul condamnat la caltabosi decit o lovitura de cutit. Nu ca as fi de acord cu acest procedeu, dar mi-e neclar cum s-a ajuns la eliminarea lui. S-a facut un sondaj printre porci, s-au facut teste prin care sa li se masoare gradul de satisfactie in momentul mortii, a patruns vreun psiholog in mintea porcului? De ce nu ar parasi porcii aceasta lume, daca tot trebuie sa o faca, prin taierea venelor, spinzurati sau din cauza unei supradoze de graunte. Or, daca Ghita este o ea, aruncindu-se in fata trenului. Sa aiba si porcii Anna Karenina lor.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.