160 de caractere

Nu este corect sa ii clasifici pe cei care trimit felicitari prin SMS. Dar se poate observa un pericol iminent.

Putine mesaje reusesc sa fie mai impersonale, mai fade, artificiale chiar, decit un SMS trimis de Craciun. Chestii generice. Cu cele mai bune intentii, fara indoiala, insa fara caldura. Probabil ca inca 20 de persoane au primit acelasi mesaj pe care tocmai il citesti si tu. O diluare a unui sentiment personal intr-o mare de indivizi. Din lipsa de timp, de inspiratie, de chef. Simti ca ti-ai facut datoria. O datorie uniforma si plata. Si, de fapt, propria bucurie a datoriei implinite ajunge sa depaseasca emotia primirii unei urari de la cineva drag. Sau de la cineva pe care nu l-ai vazut de mult. Cu care nu ai vorbit de un car de ani. Care se zbate oarecum la granita indiferentei cu simpatia. Mirsave SMS-uri. Vin cu zecile de Craciun, de Paste, de Revelion. Ca un stigmat al faptului ca, desi te cunoaste destula lume, putini sint aceia care chiar vor sa vorbeasca la telefon cu tine.

Este un rau acceptat SMS-ul. In urma cu ceva ani, se traduceau dupa regulile de mai sus. Atunci, SMS-urile au asasinat cu singe rece felicitarea de Craciun. Au ingropat-o in amintirea unei societati ce-si gindeste urarile pentru cei dragi in 160 de semne. Si le scrie apasat, cu buricul degetului mare. Precum iscalitura unui analfabet pe un contract din vechime. Si dintr-un rau acceptat, dintr-o gramada de analfabeti moderni, asa tare a prins stilul SMS ca nu mai poti vorbi despre cei care-l folosesc ca despre o minoritate. Ei, semesistii, sint cei mai multi. Nu vreau sa ma gindesc la cum ar fi aratat o zi de Craciun in care sa primesc 40 de telefoane, pe care sa le diger printre sarmale, cirnati si caltabosi. Cum sa le diluez cu vinul fiert? Aici am gasit primul avantaj al mesajelor scrise. Bunul-simt de a nu bate oamenii la cap, taman cind se odihnesc. Cind vor sa fie singuri cu familiile lor.

In acest mod, poate prea pervers pentru o sarbatoare crestina, o metamorfoza a comunicarii a ajuns sa ne atinga viata. Putin cite putin. Pe toata lungimea intervalului, de la nesimtire pina la bun-simt, SMS-ul a devenit o bucata pe care o infulecam temeinic. Cu pofta. Pe neinghitite. Daca Mos Craciun ar avea telefon mobil, probabil ca si cei mici i-ar trimite lista cu dorinte prin SMS.

Cu vreo zece ani in urma, circula o mare ingrijorare prin lume, cum ca e-mailul va duce la disparitia scrisorilor. S-au inselat amarnic. A fost doar o modificare de forma. Fondul se ciunteste prin SMS. Si, recunosc, ma tiraste si pe mine pe terenul nisipos al comoditatii si al rapiditatii. Dar pentru cei care tin pixul ca pe un obiect de muzeu, pentru cei care in fiecare zi uita cum se scrie un simplu text ori o scrisoare, cele 160 de caractere vor deveni matrita propriei lor gindiri. Si nu va mai fi vorba despre un SMS bine intentionat si inofensiv.

---

Despre autor: