Miercuri, 20 decembrie, s-a consumat la Ateneu ultimul episod al seriei „Zece pentru Romania": gala in care s-au acordat titlurile stabilite pe baza cercetarii a patru institute de sondare a opiniei publice.

Am fost invitat si eu la emisiunea Realitatii TV, asa ca m-am dus sa vad elitele neamului. A fost un show cu unele puncte interesante, cum ar fi prezenta lui Helmut Kohl, fostul cancelar al Germaniei, punerea la punct a lui Gigi Becali de catre Mihai Tatulici sau premierea lui Mircea Cartarescu, greu de contestat ca scriitor de frunte al generatiei sale. Va marturisesc insa ca am fost la gala de la Ateneu mai degraba cu sentimentele pe care marchizul de Custine si le marturisea in jurnalul calatoriei sale in Rusia anului 1839, referindu-se la o seara la teatru, in compania aristocratiei ruse: „Nu am fost atent la spectacol, pentru ca ma interesau spectatorii".

Cozile personajelor

Venisem, asadar, sa ii vad pe oamenii zilei, luati cite zece. Curind am realizat insa ca principiul ordonator era destul de diferit. Prin hol, la subsol, la peluze, la marginea rindurilor de scaune, realmente peste tot, erau diferite personaje: bodyguarzi, soferi, colegi de partid, agenti si amante. Precum cozile cometelor, aceste fiinte de pulbere ii insotesc pe puternicii neamului, intr-un fel de simbioza care imi aminteste de coloniile de mucegaiuri. Afli foarte multe despre stapin privind sluga. M-am urcat odata in limuzina unui consilier al primului-ministru: soferul asculta, netulburat de inaltul functionar, manele. In cronicile vechi romanesti, mai-marii tarii se numeau hospodari. Acesta nu e un titlu strict politic, ci mai degraba unul domestic, oriental si balcanic, ce presupune o curte cu servitori si acareturi. Iar acareturile nu s-ar spune ca le lipsesc. Majoritatea celor de pe listele de la Ateneu sint putred de bogati. Un vecin de scaun m-a tras de mineca atunci cind, pe ecranul de pe scena, a aparut imaginea unui demn aparator al dreptatii: „Omul a facut patruzeci de milioane de euro anul trecut, oficial".

Liste personale

Acestea sint elitele Romaniei? Sau Romania a devenit proprietatea lor privata? Ii las pe altii sa se lupte cu dilema asta, mai ales ca eu nu sint „apropitar" si nici nu stiu de unde ar trebui sa incep. Am iesit in frigul serii bucurestene, sa iau putin aer. In jurul Ateneului, grupuri de politisti joviali le pazeau masinile de lux. M-am dus acasa, gindindu-ma la zece prieteni care au emigrat si trecind pe linga zece cersetori care umblau pe strazi. Am si eu listele mele, dar n-am acordat nici un premiu. In urma mea, pe ecran apareau avocatii, aplaudati furtunos de politicienii prezenti in sala. Clientii isi omagiau aparatorii. Stau aproape, prin centru, asa ca am vazut restul emisiunii la televizor, ca si dumneavoastra, in acea deplina democratie pe care ti-o da singuratatea. Pacat ca n-am ramas pina la capat, caci la romani viata bate filmul. In sala stateam linga maestrul Arsinel, care m-a inveselit.