Un fel de Comitet Central care odinioara explica industriei de textile ce-i in voga, Institutul de Moda se zbate azi sa traiasca cu cercetatori buimaciti de capitalism si cu croitori care viseaza la clienti gen Corina Chiriac.

Ceasul biologic al Institutului de Moda - IMOD a ramas mult in urma, undeva pe cind toaletele de la Mamaia anilor ’80 faceau furori. Te cuprinde pofta de o eugenie si-un brifcor cind privesti la atitea taioare, compleuri si deux-pieces demne de petrecerile disco din „Liceenii".

„Aceasta raminere in urma este cauzata de faptul ca, daca Elena Teodorescu, director pina in 2000, provenea din lumea modei, doamna Condoiu, director intre 2000 si 2004, n-a facut altceva decit sa ia materiale si sa faca in serie imbracaminte ca pentru 50-60 de ani. Dinsa venea de la Uzina 23 August sau asa ceva", recunoaste Manuela Moise, actuala directoare a IMOD, ca ce-a mai ramas de vinzare din colectiile in urma cu zece ani e total rupt de realitate. „Inainte mai aveam contracte cu fabrici de stofe care scoteau imprimeuri asa cum le spuneam noi, tineau cont de rezultatele cercetarii de aici. Acum, cind ai bani doar de salarii si de utilitati, nu prea ai ce sa produci", spune noua directoare, numita in august de AVAS, actionarul majoritar la care IMOD e ingropat in datorii.

Arhivarii si profetii modei

IMOD este singurul institut din Romania care se ocupa cu cercetarea si prognozarea tendintelor estetice si tehnice intr-ale imbracamintei, spre folosul aproape defunctei industrii de textile. „Se cerceteaza de anul acesta cam ce se va purta peste trei-patru ani. Nimeni in moda nu vine hodoronc-tronc sa spuna ca vara asta se poarta rosu. Ce vedem noi la Botezatu sau Janine nu stiu daca e in tendinta sau nu. Ei fac ce le vine in minte, spun ca anul asta se poarta asta pentru ca asa li se pare lor. Noi o spunem in urma unei cercetari", explica directoarea Moise obiectul muncii de la IMOD.

Inconjurata de almanahuri, cataloage de sinteza si o miriada de borcanase cu vopsele, doamna Gina, sefa artistilor-cercetatori de la IMOD, crede ca cel care studiaza tendintele in moda e si un arhivar, si un profet. Trebuie sa stie si de civilizatiile vestimentare ale anticilor greci, persi sau egipteni, dar si de impactul toaletelor lucioase si apetisante ale fatucelor din „Matrix". „Primele informatii privind scenariile creative in designul vestimentar le avem, cu doi ani in avans, de la Intercolor, Comisia Internationala de Culoare in Moda, unde participam de peste 30 de ani. Pe baza ideilor provenite de la participanti din Europa, Asia si America, stabilim o paleta unica si o tendinta", povesteste doamna Gina.

Sabotajul lohn-ului

„Un institut de moda tine de politica de stat. Franta, Italia, Cehia, Ungaria, orice tara mai rasarita are un astfel de institut. Nu ai, esti Nigeria. Pina si bulgarii au asa ceva", crede in menirea IMOD domnul George, in timp ce picteaza o esarfa. „E diferenta dintre cei care si-au tocit coatele in activitatea asta si unii care au intrat in moda pentru ca au avut bani. Noi ne adresam intregii industrii, casele de moda se indreapta spre colectiile de autor", rabufneste domnul George. Cu toate astea, toti cercetatorii de la IMOD sint constienti ca principalii beneficiari ai profetiilor lor, adica fabricile de textile, fie s-au privatizat, fie au fost desfiintate. Mai mult, metoda lohn a ucis creatia, in favoarea imitatiei. „Fabricile si-au dat afara creatorii, pentru ca primesc de-a gata tipare, schite, imprimeuri de afara. Strainii si-au mentinut partea de creatie, romanii doar executa", spune domnul George.

Veterana masinilor de cusut

„Scrieti acolo ca sintem niste babe batrine care asteapta pensia. Nu merge bine pentru ca sintem de stat", scapa printre dinti una dintre croitoresele de la Sectia broderie femei. Croitoresele de aici ilustreaza cel mai bine paradoxul de la IMOD: stiu de ce le merge prost, dar cu greu ar renunta la nostalgiile economiei de stat sau la fierataniile lor ruginite cu care cos.

Doamna Stela trage la masina volanasele unei fuste negre, care inghite sase metri de stofa cu faldurile ei. Cu masina ei de cusut, cea mai veche din sectie, mostenire de la Apaca, ar sparge orice pariu: inca merge unsa, desi marca i s-a dus de mult, o data cu vopseaua. „E din fier, fierul nu se strica. Nu s-a stricat niciodata", spune Stela. „Daca ne privatizam si avem bani si-ti iau una noua, renunti la asta?", o intreaba directoarea Moise. „Nu, doamna! Sau renunt daca mi-o dati p-asta acasa", se lasa cu greu Stela. Din munca lor se mai tine pe picioare IMOD-ul, prin comenzi speciale si clienti care vin cu materialul si schitele de croitorie de acasa. „Noi lucram numai pentru medici, avocati, ambasade, lume buna, cu bani", spune Stela, in timp ce colegele incep sa-si aminteasca vremurile in care Corina Chiriac, Angela Similea, Stela Popescu sau Sanda Ladosi le treceau pragul.

Periuta de dinti bate aerograful

In camera artistilor, masa domnului George e plina de vopsele, periute de dinti si pulverizatoare improvizate din mina de pix, dop de plastic si tub de carioca. „Chestiile astea par rudimentare, dar noua ne sint foarte utile. De exemplu, buretele nu se va demoda niciodata, cu el poti face tot felul de structuri pe stofa", te lumineaza el cu privire la aspectul medieval al biroului sau. Nu da doi bani pe aerografele moderne, care consuma mult si se infunda des, cind o periuta de dinti bine strunita pigmenteaza stofa la fel de bine. Nici calculatoarele nu-i prea atrag pe designerii de la IMOD. Singurul care s-a autoinitiat in tainele sistemului digital in valoare de 30.000 de euro, primit cadou de la guvernul Elvetiei, e Emilian Muresan.

Iar singurul care pare a fi deprins tainele economiei de piata e seful batrinilor croitori pentru barbati, Marinescu. Printre postere cu toata clasa politica, de la Basescu la Becali, el ride cind directoarea Moise ii zice de-o stofa portocalie ca, dupa ce ca e urita, mai e si scumpa. „Doamna, eu nu pot sa-i spun clientului ca e urita, ii spun ca e cel mai bun material, ca sint banii lui", ride expert Marinescu. Problema celor de la IMOD e ca nu prea au clienti. Sau cel putin nu au pentru ceea ce stiu ei sa faca. Au clienti, in schimb, pentru altceva: pentru sediul lor ultracentral.

Cladirea IMOD, cuiul lui Pepelea pe care il bat in perete rechinii imobiliari Institutul functioneaza ca o societate pe actiuni, listata la bursa, unde actionar majoritar este statul, prin AVAS (62%). Incepind cu martie 2006, firma Aris Consult Invest a cumparat de pe bursa actiuni, ajungind sa detina 15% din societate. Piatra de moara a IMOD sint datoriile catre stat, dar piatra pretioasa de la inel e sediul sau, o cladire cu trei etaje situata in buricul tirgului, linga hotelul Hilton, evaluata de AVAS la 3,2 milioane de dolari. Pentru directoarea Moise, resuscitarea IMOD inseamna vinzarea cladirii prin licitatie deschisa, achitarea datoriilor catre stat si, cu restul de bani, cumpararea unui nou sediu si relansarea afacerii prin privatizare.

Scenariul rechinilor imobilari care acosteaza inocente societati datoare vindute la stat, dar cu sedii de milioane, pare a fi partitura dupa care joaca proaspatul actionar Aris. Acesta a achitat datoriile societatii catre AVAS, fara a consulta restul actionariatului, apoi a declansat falimentul societatii, cerind recuperarea banilor. Desigur, IMOD nu are bani, iar procesul este in desfasurare. Schema de care se teme Manuela Moise e bine cunoscuta: instanta desemneaza un administrator judiciar care scoate la vinzare avutia IMOD - cladirea, Aris ia cladirea in contul datoriilor, fara licitatie si platind diferenta de pret, avind drept de preemptiune ca actionar semnificativ si creditor. Actionarii Aris sint cunoscuti pentru astfel de jocuri imobiliare. Libanezul El Najib Lakis si asociatul sau, Dragos Balteanu, au procedat la fel cu IEMI (Institutul de Echipamente de Masura si Control Industrial): au cumparat actiuni de pe bursa, au platit datoriile societatii la AVAS apoi au declansat falimentul. Acum, sediul IEMI, situat in manoasa Pipera, e al lui Balteanu. Acesta nu a dorit sa comenteze pe marginea tentativei de preluare a IMOD.