Scandalul regizat de Vadim Tudor si Daniela Buruiana a primit un suport considerabil din partea presedintelui Senatului, Nicolae Vacaroiu. Traian Basescu a controlat insa perfect scena si a reusit sa-si faca auzit mesajul, in ciuda zgomotului de infern. Esecul PRM de a obtine discutarea mesajului prezidential in sedinta Camerelor a transformat finalul acestui eveniment intr-o victorie.
Care sunt efectele posibile ale provocarii la adresa invitatilor aflati la unul dintre balcoane, avandu-l pe Horia-Roman Patapievici ca actor principal? Corneliu Vadim Tudor a navalit in balcon insotit de o trupa de tineri prm-isti si i-a amenintat pe "locatari" cu aruncarea lor peste balustrada. Fapta reprezinta, in termenii Codului penal (art. 210), o "amenintare" pentru care se prevede o pedeapsa la mai multe luni de inchisoare. Desantul crease, evident, o stare de insecuritate, era de natura, cum spune legea, sa "alarmeze" pe cei amenintati. Totul a fost filmat si inregistrat de o multime de ziaristi. Probatoriul ar arata, in consecinta, perfect. Daca Vadim Tudor si complicii lui vor fi adusi in fata Justitiei - lucru ce nu s-a intamplat in 1999, cand presedintele PRM putea fi pedepsit pentru incitarea la o lovitura de stat -, s-ar putea ca aceasta sa fie ultima sa oroare. Numai ca actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila. Grupul in centrul caruia se afla Horia Patapievici a protestat public fata de cele intamplate, dar nu depinde de ajutorul nimanui. El are la indemana tocmai mijloacele cele mai puternice, adica cele ce ii sunt oferite de lege.
Revin insa la tema Raportului. Au existat opinii care au contestat insusi rostul demersului prezidential. As sustine contrariul. Tipul acesta de demers are analogii in practica internationala. Un grup de experti este mandatat sa elaboreze un raport sau un memorandum pe baza caruia "autoritatea" - poate fi un Parlament, o comisie ministeriala - adopta o rezolutie (o declaratie etc.). In felul acesta, opera expertilor este transformata intr-un act politic care va deveni element de doctrina, ori va legitima politici publice. Dimensiunea normativ-politica a ce se petrece impune anumite cerinte nu doar rezolutiei, ci si raportului care o sustine. Acesta trebuie sa fie esentializat, sa fie precis, excluzand orice tentatie eseistica, sa evite pe cat posibil aspectele controversate.
Raportul privind analiza dictaturii comuniste in Romania a urmat schema amintita. El a facut o sinteza istorica, capitolul final a fost dedicat concluziilor si recomandarilor, iar Traian Basescu a transformat acest ultim capitol intr-un "mesaj" al Presedintelui in sensul art. 88 din Constitutie - ce va lua forma unui decret prezidential publicat in Monitorul Oficial. Mesajul lui Traian Basescu nu a preluat chiar toate recomandarile Comisiei. Ce mi se pare semnificativ, nu a inclus-o pe aceea privind adoptarea unui act normativ de reducere la minim a pensiilor nomenclaturistilor si conducatorilor organelor de represiune.
In ce priveste Raportul propriu-zis, am multe obiectii, iar acestea incep chiar cu titlul. Expresia "dictatura comunista" trebuia inlocuita cu "totalitarismul comunist". Nu e loc pentru argumentarea distinctiei.