Am vorbit cu Ioan Gyuri Pascu mai mult despre el si mai deloc despre Divertis. Scrie carti, cinta in cluburi, traduce interviurile lui Dalai Lama si incearca sa-si invinga temerile.

Strungar, profesor de romana, actor, compozitor de film si teatru, solist vocal, chitarist, producator, autor de povesti. Nu e obositor?

Asta a fost norocul meu, ca am stiut de mic ce vreau sa fac si de aia nici nu mi-e greu. Anul trecut, mi-a aparut si prima carte, „In cautarea Armoniei", o culegere de cugetari. Va aparea a doua, „Gindirea, copilul realitatii si creatorul iluziei", cu sase eseuri si o povestioara despre gindire si ginduri. De asemenea, se va lansa si cartea de interviuri cu Dalai Lama, facuta de un ziarist francez, pe care am tradus-o.

Deci esti si traducator.

Am tradus prima carte anul trecut, „Karma de fiecare zi", de Carmen Harra, care nu e altcineva decit Carmen Muresan, fosta solista de la Trio Expres. E psihoterapeut in America.

Crezi in Karma, in soarta?

Karma nu-i soarta, desi multa lume crede asta. Karma nu tine doar de filosofia orientala. Si la noi, la crestini, se vorbeste despre asta cind se spune „cum iti asterni, asa dormi". Karma e consecinta actiunilor noastre. Venim cu ea, de la generatiile trecute, si o cream in fiecare zi, facindu-ne-o mai buna sau mai rea, dupa cum ne comportam.

Daca nu ti-e dat sa faci ceva, nu vei reusi, indiferent cit ai incerca?

Da si nu. Sint doua puncte fixe, nasterea si moartea. In rest, ai o harta foarte mare, care e destinul, cu o infinitate de posibilitati din care poti alege in fiecare clipa… Eu am vrut sa fac sport, dar Dumnezeu m-a ajutat sa nu cresc, altfel poate eram un handbalist in Divizia B. Nimic nu e intimplator. Dar tu iti faci destinul, tu iti impui vointa, iar liberul arbitru functioneaza. E la libera ta alegere ce faci in viata, dar trebuie sa ai curaj, sa iti asumi raspunderea si sa lupti. In primul rind insa, trebuie sa afli cine esti. Foarte multi vrem sa fim ceea ce ne dorim sa fim, nu cine sintem.

Ai premonitii?

Cind urmeaza sa aiba loc un cutremur, am o stare de sfirseala, nu mai aud nimic in jurul meu pentru 15-20 de minute. Le simt, dar din pacate nu le pot localiza, atunci poate as putea sa ajut. Mai patesc asa cind urmeaza sa se schimbe brusc vremea.

Iti dezvolti aceste calitati?

Bineinteles. Toata lumea si le poate dezvolta, toata lumea are aceleasi capacitati.

Dar multora le e frica...

Si eu lucrez de ani buni cu fricile mele. Inca mai am frica de intuneric. Mi-am invins frica de ciini, de inaltime… Prima treapta e curajul de a te cunoaste. Dupa aceea, poti sa-ti dai seama ca de fapt nu exista un om mai cu mot.

De ce nu se stie despre albumele pe care le tot lansezi?

La un moment dat, mi-am scos albumele din magazine, pentru ca se recuperau banii foarte greu. Le-au mai primit fanii prin posta sau la concerte. O data cu discul nou, poate apleaca urechea si radiourile si asa o sa-l ceara si o firma serioasa de distributie. Sau poate o sa-l fac cu o alta casa de discuri decit a mea. Nu am facut contracte cu alte case de discuri pentru ca sint restrictive si extrem de obligative, iar eu nu pot sa fac muzica la calup. La mine, daca nu vine inspiratia, nu lucrez.

Cinti in continuare cu The Blue Workers.

In fiecare an fac un turneu prin cluburi, prin tara, insa toamna asta, avind multe solicitari la congrese de medici, la party-uri private, nu am avut timp sa-mi creionez turneul de cluburi. Sa-mi termin albumul si, la sfirsitul lui ianuarie, o sa dau iar iama in cluburi.

Ce parere ai despre parintii care tin cu tot dinadinsul sa-si faca copiii artisti? Ma refer la Cleopatra si Pavel Stratan.

Daca ar fi sa-mi doresc ceva in noul an, este sa fiu difuzat precum cintecul „Ghita". Ea cinta dragut, stilul lui Pavel Stratan... Probabil i-a placut si ei. Cind ma chemau la emisiuni, cu fetita mea, care avea trei ani, o intrebam; daca nu voia, nu mergeam. Acum, am rugat-o sa cinte la pian la o piesa pe care o lucrez pentru album si a zis ca nu vrea. E la scoala de muzica, dar visul ei e sa se faca medic veterinar.