Pentru ca anul acesta, si cam de cind face politica, Vadim se poarta foarte urit, e nevricos si sare la bataie, Mos Craciun ii pregateste un sac cu Rudotel.

Delirul isteric al lui C.V. Tudor este emanatia incapacitatii noastre colective de a pune stavila unui canal prin care curg toate mizeriile debitate de un spirit aflat in evident deranj. In perioada ceausista, C.V. Tudor s-a simtit in largul sau, „demascind" alaturi de Eugen Barbu, in „Saptamina", o oficina a Securitatii, orice forma de rezistenta la regimul totalitar. A fost unul dintre cei mai abjecti poeti de curte ai regimului Ceausescu. Trecind fara jena de la totalitarism la democratie, C.V. Tudor a devenit seful unei adunaturi de derbedei politici care au declansat o vasta actiune de colectare a marii nerusinari nationale. Ceea ce socheaza la acest individ este naturaletea cu care proclama huliganismul ca identitate politica si publica. C.V. Tudor si acolitii lui au intrat ca niste badarani in vietile si in sufletele cui au vrut, fara sa pateasca nimic. Lui C.V. Tudor i se ingaduie totul: sa jigneasca, sa hartuiasca, sa ameninte cu violente verbale si fizice, sa fluiere ca un birjar in Parlament, sa calomnieze, sa spurce dem-nitari, institutii, persoane publice. Sa ne im-pacam oare cu gindul ca fatalitatea C.V. Tudor este indestructibila? Consiliul National pen-tru Combaterea Discriminarii (CNCD) - o institutie cu suspecte partizanate - ar putea citi urmatorul indemn, la sectiunea „Unguri", in ultimul numar al „Romaniei Mari": „Un sfat, de Sarbatori, pentru ambasadorul evreu al SUA la Bucuresti:/ „Ia nu-i mai baga tu, mosule, pe fascistii unguri la guvernarea Romaniei". Sa ne amintim si de „Plugusorul" publicat de aceeasi imunda publicatie: „Sa traiti in-tru multi ani/ Sa ne scapati de tigani/ De unguri si de jidani.../Pe acestia sa-i stirpim/ Printr-un Tribun ca Vadim...". C.V. Tudor este cel mai sistematic si productiv debitor de minciuni din Romania postdecembrista. A fost inculpat in sute de procese din care a iesit nevinovat sau urmind sa plateasca amenzi modice. Marile sale scandaluri („Robu", „listele rusinii", „Rona Hartner", „Rodica Chelaru", „inchisorile CIA", „antrenarea in Romania a trupelor Hamas") au trecut ca gistele prin apa unsuroasa a unei Justitii inexistente. De la primul ministru al Justitiei pina la acela in exercitiu. Nimeni nu a indraznit sa-l supuna pe C.V. Tudor unei drepte judecati, dimpotriva, l-a ascuns sub scutul imunitatii, i-a aplicat pedepse de o generozitate strigatoare la cer, l-a implatosat in NUP-uri sau n-a luat in seama asa-zisele sale dezvaluiri care ar fi scos din morti chiar si o justitie sedata politic ca a noastra. Presa necompromisa si-a batut gura de pomana. Ultimul jalnic recital din Parlament va fi intarit multora ideea ca injustitia si anarhia se afla pe miini sigure. Pina unde se poate ajunge totusi? Ce ar mai trebui sa faca C.V. Tudor ca macar o institutie a statului sa accepte ca exista legi si pentru nelegiuirile lui C.V. Tudor? Va trebui sa asteptam pina cind acesta va ajunge la putere si va purcede, asa cum a promis, la executii publice pe stadioane, dupa model chinezesc? Extazul fanaticilor peremisti interfereaza cu frica de C.V. Tudor. Elita culturala si politica romaneasca refuza confruntarea directa cu acest imund specimen. Mai multi parlamentari mi-au marturisit ca n-au chef sa fie „porcaiti" in „Romania Mare". Consider insa ca s-a ajuns la limita extrema a suportabilitatii. Daca mai avem un minim instinct civic, nu putem tolera la infinit ca demnitatea statului de drept sa fie strivita, ca un chistoc, de o haimana politica. E momentul ca oamenii curajosi, nesantajabili si care inteleg ca sint momente cind democratia trebuie aparata altfel decit in soapta sau cu discursuri despre resurectia extremismului sa ia atitudine. Asa nu se mai poate, si cei care nu se vor opune barbateste, prin domnia legii si a bunului-simt, actiunilor iresponsabile, josnice si sfidatoare ale lui C.V. Tudor se vor autositua intre complicii acestuia. Sus, steaua lui Vadim nu rasare, ci e doar o cometa cazind intr-o alta lume, a barbarilor ratacind prin grote de spaima civilizatiei.