I-am admirat lui Mircea Geoana lipsa completa de curaj, lasitatea de circumstanta, declaratiile natinge de dupa Raport. Spun „admirat" pentru ca rar vezi live o asa lipsa completa de sincronizare cu prezentul. Pesedistii au avut sansa istorica sa se rupa de un trecut mult prea greu. Au ratat-o din simplul motiv ca aveau de aparat niste paunesti sau iliesti.

Geoana este un politician mimetic. A imitat pe rind diverse stiluri de succes: a avut mai intii morga diplomatica ŕ la Nastase (cel de la inceputuri), apoi a inceput sa-l imite pe Basescu. Acum isi apara „colegii" neintuind ca era momentul sa cistige un capital enorm si in fata unui public mult mai complex, alcatuit din alte categorii decit traditionalii ex-ceapisti, fosti activisti, fosti sefi de alimentare ceausiste etc.

Accesul nelimitat la cultura occidentala de dupa ’89 a adus si un contact cu diverse variante mult mai interesante din ceea ce se cheama „stinga": de la mesajele sociale din muzica anilor ’90 si 2000, din hip-hop, grunge sau punk (in Vest oamenii mai au si mesaje in versuri, nu cinta precum „rockerii" nostri numai chestii diafane pentru alinarea sufletului ranit de dragoste) pina la carti din zona universitara cu autori revendicindu-se fara complexe de la mari ginditori de stinga. O alta componenta a stingii noi: tinerii au depasit starea de admiratie pentru cultura corporatista; o privesc acum si cu ochi critic, nu cu o admiratie neconditionata. Nu e de mirare atunci sa auzi in diverse cercuri de tineri extrem de bine informati vehiculindu-se interpretari marxiste sau reactii anticorporatiste - e, de multe ori, un snobism si e, alteori, o alegerea fireasca intr-o lume democrata. Niciodata acest segment restrins (dar foarte bun calitativ) de alegatori nu a votat PSD. Ei sint temporar cu dreapta, tocmai pentru ca stinga romaneasca e confiscata de fantomele trecutului. Cum, dupa ce ai citit carti grele despre Marx sau dupa ce ai crescut cu muzica din Seattle, sa te mai poti apropia de un partid care il cocoloseste pe Paunescu, o struto-camila folk-comunista si un poet de mina a doua spre a treia (nu am inteles de ce Comisia Tismaneanu a tinut sa-i sublinieze „talentul")?

De aceea m-a facut sa rid Mircea Geoana. Cred ca si Iliescu insusi a fost mirat: in locul lui Geoana, sigur s-ar fi dezis de o astfel de povara. Doar nu e prostanac: pentru binele partidului sacrifici orice, pe oricine.

Raportul Tismaneanu ar fi fost o sansa pentru PSD. O viziune politica superficiala l-a determinat pe Geoana sa rateze un contact macar cu adevaratii oameni de stinga, cei care in Romania voteaza din bun-simt cu dreapta, pentru ca nu au altceva de ales. Pe de alta parte, PSD, Voiculescu, plus o aripa a „analistilor" arunca tot acest Raport pe seama unui joc politic de putere facut de Basescu. Or, presedintele a avut ieri cea mai smerita atitudine posibila (putea sa-l puna pe Vadim la punct cu armele lui, asa cum a facut-o in campania electorala) in fata unui text care nu mai avea de-a face cu politica. Raportul Tismaneanu are ezitari sau exagerari, chiar stilistice (pot sa spun dupa ce am tot citit partea care privea cultura), dar chiar a evitat rafuiala politica. Sa-l mai interpretezi in acest fel inseamna sa abordezi calea Geoana: important e sa dam in Basescu si sa-i sprijinim pe-ai nostri, cui ii pasa de istorie si cui ii pasa de viitor?