Sint dupa chipul si asemanarea fiecaruia dintre noi - blinzi, senini si vizionari, aroganti sau „saraci si cinstiti", incarcati de compromisuri si de pacate, revolutionari si conservatori in egala masura, demagogi si brutali, profunzi si schimbatori precum timpurile. Sint cele 12 personaje providentiale fara de care noi am fi fost altii. Mai buni, mai rai, altfel.

Traian Basescu, presedintele-judecator

A cistigat neasteptat Presedintia Romaniei, la sfirsitul lui 2004, dupa ce, cu doar citeva luni in urma, candidatura sa nici macar nu era luata in calcul. Intr-un fel a repetat istoria confruntarii cu acelasi partid PSD, citiva ani mai devreme, cind, intrat in cursa in ultimul moment, l-a invins pe Sorin Oprescu, preluind Primaria Capitalei. Traian Basescu e personajul important al tranzitiei atit prin reusitele sale electorale prin care a realizat rasturnari spectaculoase de situatii, cit si prin ceea ce a facut in primii sai doi ani de mandat prezidential. In ciuda multor aparente ce tin de stilul sau nonconformist, Traian Basescu nu a reformat si, cu atit mai putin, nu a revolutionat sistemul. In schimb s-a ambitionat si in mare parte i-a reusit sa-l faca functional. Principala sa realizare ramine pina in acest moment faptul ca a incurajat o mai mare independenta a Justitiei, ceea ce a permis declansarea unui numar important de anchete privind marea coruptie. E un merit crucial intr-o tara in care coruptia devenise un fel de a doua natura a statului.

Magureanu, seful dosarelor

Dupa 16 ani de la intrarea sa in scena vietii publice, Virgil Magureanu ramine un personaj enigmatic al tranzitiei postcomuniste romanesti. A stat sapte ani in fruntea unui SRI nascut pe ruinele fostei Securitati si se spune ca ar fi contribuit din plin la cistigarea alegerilor prezidentiale de catre Emil Constantinescu si de Traian Basescu. Multi ani omul de casa al presedintelui Iliescu, Magureanu a condus SRI in timpul mineriadelor din ’90 si ’91, dar si in momentul „Berevoiesti", cind mai multe zeci de saci cu documente din arhiva fostei Securitati au fost incinerati partial, in timpul scandalurilor Bucur si Soare. Pe vremea sa, dosarele fostei Securitati nu au reprezentat niciodata un subiect serios de discutie, in ciuda faptului ca in presa au mai razbatut pagini din arhiva acesteia. Venirea la putere a lui Emil Constantinescu nu i-a clatinat pozitia timp de aproape un an, cind a fost inlocuit cu Costin Georgescu. Fara Magureanu in dreapta sa, pe final de mandat, fostul presedinte avea sa se declare invins de structurile fostei Securitati. Ulterior, Virgil Magureanu nu a reusit sa impuna pe scena politica partidul cu care a concurat in alegerile din 2000 - Partidul National Roman.

Prea Compromisul Teoctist

Liderul BOR este des acuzat pentru obedienta sa fata de autoritatile comuniste. Cu Teoctist in fruntea BOR, au fost demolate, fara ca liderul ortodox sa protesteze, 26 de biserici istorice din Bucuresti. Dupa decembrie 1989, s-a retras din functie, refugiindu-se la Manastirea Sinaia. In martie 1990 insa, in urma unor manevre obscure, s-a reintors in fruntea BOR, iar Sfintul Sinod si-a revocat decizia pe care o luase in ianuarie 1990, de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist.

De altfel, seful BOR si-a continuat politica de obedienta si in tranzitia postcomunista romaneasca. Tacut de obicei, patriarhul BOR a vorbit insa intr-un mod ferm atunci cind a fost vorba despre lamurirea trecutului inaltilor ierarhi ai BOR. Mai exact, s-a opus cu inversunare desecretizarii dosarelor de securitate ale acestora. In schimb, a pledat mereu pentru construirea unei faraonice Catedrale a Mintuirii Neamului.

Sirbu - creatorul de media

„Un prieten mi-a imprumutat in decembrie 1990 o suma uriasa de bani pentru vremea aceea: 200.000 de lei (echivalentul a 10.000 de dolari). Asa am infiintat intreprinderea mica MediaPro", isi aminteste intr-un interviu acordat recent revistei „Bussiness Magazin" fondatorul ei, Adrian Sirbu, creatorul unei generatii PRO si omul care a schimbat decisiv televiziunea comerciala in Romania. Regizorul care filmase procesul sotilor Ceausescu a lansat pe 1 decembrie 1995 PRO TV, in parteneriat cu CME, compania miliardarului american Ronald Lauder. „Era ceva ce venea din viitor", spunea Adrian Sirbu.

Dupa 11 ani, televiziunea din Pache Protopopescu continua sa domine audientele, mizind pe divertisment, sport si filme de box office. PRO a definit conceptul de vedeta, impunind zeci de nume: de la Andreea Esca la omul care a dat primul miliard de lei drept premiu - Florin Calinescu, dupa un principiu asumat de multi ani de televiziunea lui Sirbu - „Te uiti si cistigi!".

MediaPro s-a transformat intr-un imperiu media. Mediafax, ProFM, InfoPro, Acasa TV, Publimedia, MediaPro Pictures - cu studiourile de film de la Buftea etc. - reprezinta tot atitea perle din coroana lui Adrian Sirbu, recent numit in fruntea operatiunilor CME din Cehia, Polonia si Romania.

Sorin Ovidiu Vintu - speculantul tranzitiei

Sorin Ovidiu VIntu este unul dintre cele mai controversate personaje ale tranzitiei. Initial importator de Kent pentru toata Moldova, apoi speculator cu celebrele cupoane din programul de privatizare in masa, omul pe care romanii il asociaza cu falimentul Fondului National de Investitii, in care s-au topit economiile a 300.000 de oameni, a ajuns sa aiba o avere de 900 de milioane de dolari. Cunoscut mai ales pentru abilitatile sale de speculator financiar, SOV se face remarcat in ultimul timp prin achizitiile de pe piata media. In complicitate cu cel mai influent lider sindical din Romania, Liviu Luca, SOV a ajuns sa detina un imperiu mediatic: televiziune, radio, presa scrisa, agentie de stiri. Nu s-a oprit aici: a cumparat proprietati in Delta si, potrivit zvonurilor care circula in piata, se pregateste pentru marea afacere a urmatorilor ani - zona pensiilor private.

Adrian Nastase - nasul „capitalismului de cumetrie"

A controlat Romania timp de patru ani cu o mina de fier. Intre 2000 si 2004, Adrian Nastase a fost stapinul Guvernului, al propriului partid, al economiei, al ecranelor televizoarelor, al paginilor de ziar si al cutiilor postale, a inchis microfonul opozitiei, pe care a trimis-o in tribunale. Nu s-a sfiit sa raspunda in termeni duri oficialilor europeni „care ne tot baga si scot coruptia pe gura". Cultul personalitatii - atent orchestrat - a atins apogeul oricarei figuri postcomuniste.

In ochii unei mari parti a populatiei, „cel mai bun premier de dupa 1990 incoace", cum il alintau colegii de partid, Nastase devenise insa intruchiparea unui sistem ce emana „coruptie". Miki Spaga, Oprisan, Sechelariu, „baronii locali" sint nume si sintagme care au ilustrat Romania lui Nastase. In 2004, „ursul" Adrian Nastase s-a prabusit sub propria-i greutate in cursa prezidentiala. „Adriane, nici nu stii cit de mic incepi sa fii" ii prevestea contracandidatul sau, Traian Basescu. Au urmat scandalurile Matusa Tamara - Zambaccian, circul perchezitiei, plimbarile la DNA si trimiterea sa in judecata, retragerea fortata in decorul PSD si al politicii, de acolo de unde Nastase isi va dori cindva, cu siguranta, sa revina.

Iliescu - patriarhul stagnarii

Ion Iliescu este cea mai influenta personalitate publica a tranzitiei din Romania. A condus tara, sfidind Constitutia Romaniei, trei mandate (chiar trei mandate si jumatate) din postura de presedinte. „Emanat al Revolutiei din decembrie 1989", asa cum ii place sa spuna despre sine, Iliescu a girat majoritatea momentelor murdare ale istoriei noastre recente: mineriadele, relatia cu URSS, crearea PRM, practica nationalista.

Creatorul celui mai important partid politic din Romania postdecembrista este autorul sintagmei „capitalismul de cumetrie", dar si protectorul acestui tip de capitalism. Este unul dintre politicienii care au vorbit foarte des despre nevoia de reforma a Romaniei, dar si cel care a facut, in realitate, foarte putin pentru reforma.

Fost nomenclaturist de virf, Ion Iliescu a perpetuat practicile invatate in regimul comunist si a tinut cit a putut, prin atitudinea sa publica, Romania pe loc. Atunci cind nu a tras-o chiar inapoi.

Isarescu - dresorul de lei

Omul a carui semnatura se regaseste, cu o scurta pauza in care a condus Guvernul Romaniei, pe toate bancnotele noastre, lei vechi sau noi, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, este personaj-cheie al tranzitiei. Adevaratul negociator al majoritatii acordurilor cu FMI, Mugur Isarescu si-a pus amprenta asupra tuturor guvernarilor postdecembriste, decizii majore de politica economica fiind influentate de seful bancii centrale, indiferent de partidele aflate la putere. Ca prim-ministru, Isarescu a reusit relansarea exporturilor romanesti prin decizia de a reduce impozitul pe profit pentru aceste societati. Influenta incontestabila a personajului Mugur Isarescu a facut ca acesta sa fie identificat cu Banca Nationala, fiind practic singura inalta personalitate din Romania fara concurenta reala pentru functia pe care o detine. Cel mai important succes al guvernatorului este reusita dezinflatiei, gratie unei politici monetare care a primit aprecieri internationale. Dupa introducerea leului nou, guvernatorul BNR va avea un rol-cheie si la procesul adoptarii de catre Romania a monedei unice europene.

Liiceanu - fondatorul unei universitati ambulante

Fascinat „intotdeauna de identitatea incerta a cartii", dupa cum avea sa marturiseasca intr-un interviu din „Jurnalul National", discipolul de odinioara de la Paltinis al lui Constantin Noica, Gabriel Liiceanu prelua in 1990 o editura a memoriei captive - Editura Politica - pentru a o transforma intr-una a „memoriei regasite" - Humanitas. Dupa aproape 50 de ani de cenzura, romanii erau invitati sa redescopere prin intermediul unei carti „bunul gust al libertatii". Liiceanu a recuperat pentru cultura romana cea mai valoroasa generatie a sa, una neferita ce-i drept de derapajele sale - Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade -, oferind si acces la filosofia mare a lumii de la Platon la Kierkegaard sau Nietzsche. De-a lungul a 16 ani, Humanitas a reprezentat o alternativa la lectura, prin traducerea unor opere care au fundamentat umanitatea, dar si a cartilor ce stau la baza societatii deschise, vorbindu-le in acelasi timp romanilor despre comunism, nazism si toate celelalte „boli" ale lumii moderne. Totodata, editura lui Liiceanu a constituit mediul de propagare a unei noi generatii de ginditori, eseisti si scriitori romani, deveniti autori Humanitas - H.-R. Patapievici, Traian Ungureanu sau Mircea Cartarescu.

Corneliu Coposu – vizionarul

I se spunea „Seniorul". A stat 17 ani in puscariile comuniste pentru ca nu si-a renegat niciodata convingerile. A strabatut harta penitenciarelor comuniste de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Rimnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla la Sighetul Marmatiei. Si a supravietuit. In 22-23 decembrie 1989 anunta reinfiintarea Partidului National Taranesc, ulterior si Crestin Democrat, devenind simbolul martirului anticomunist in viata.

Alaturi de Ion Ratiu si de Radu Cimpeanu a pus bazele opozitiei democratice din Romania, fiind principalul element coagulant al Conventiei Democrate ce avea sa cistige alegerile parlamentare si sa-l propulseze pe Emil Constantinescu in functia de presedinte al tarii. Fara figura lui Coposu, Romania lui Ion Iliescu ar fi fost deplina. Disparitia sa avea sa devina in mod simbolic ultimul sacrificiu adus unei tari pe care romanii abia o visau.

Revizionistul Vadim

Liderul PRM este cel mai puternic simbol al extremismului dupa 1989 in politica romaneasca. Poet de curte al clanului Ceausescu, Vadim Tudor s-a reinventat spectaculos imediat dupa 1989, ajutat in mod direct de Petre Roman (cel din perioada in care acesta era alaturi de Ion Iliescu). A fost mai intii conducator de revista - „Romania Mare", un fenomen editorial al presei postdecembriste fie si numai pentru faptul ca in paginile sale au fost jignite mai multe personalitati publice decit oriunde. Xenofob si nationalist, Vadim Tudor a devenit apoi sef de partid. Cu Partidul Romania Mare a intrat, incepind din 1992, in toate parlamentele. Momentul de maxima notorietate a lui C.V. Tudor este anul 2000, atunci cind politicianul care ii ameninta pe intelectualii cosmopoliti ca ii va impusca pe stadioane a ajuns in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. Actualmente, Vadim Tudor este pe o panta descendenta, inclusiv pentru faptul ca, pe acelasi culoar pe care evolueaza, s-a insinuat si noul star al nationalismului, George Becali.

Miron Cozma - bratul inarmat al puterii

In iunie 1990, Ion Iliescu il „rapea" cu un telefon din fata televizorului pentru a face alaturi de ortacii sai curatenie in Piata Universitatii, acolo unde „Golaniada" isi traia ultimele clipe. Minerii si-au facut exemplar treaba, iar cel care ii chemase le-a multumit pentru spiritul civic de care acestia au dat dovada. Romaniei i se inchideau insa in fata toate usile lumii civilizate. In 1991, intr-o noua mineriada il debarca pe Petre Roman de la putere. Tinute sub pres, dosarele mineriadelor au revenit in actualitate, dupa triumful lui Emil Constantinescu la Cotroceni, iar Cozma devenea unul dintre capii acuzarii. Restructurarile din minerit au redus din forta „armata" a unui lider devenit, intre timp, membru al Partidului Romania Mare. Au urmat ultimele doua mineriade ale finalului de epoca Cozma - Costesti si Stoenesti - si pacea de la Cozia dintre Cozma si premierul Radu Vasile. Condamnat la 18 ani de inchisoare, Cozma era inchis in 1999, dar revenea in actualitate in ultimele zile ale mandatului prezidential al lui Ion Iliescu, care semna un decret de gratiere, anulat mai apoi sub presiunea publica. Din libertate sau din inchisoare, vocea lui Cozma continua sa rasune cind impaciuitor, cind amenintator.

In aceasta saptamina vor urma:

VINERI: Unul dintre actorii semnificativi ai acestor ultimi 17 ani au fost mass-media. SIMBATA: 17 ani de tranzitie au adus si schimbari majore in mentalitatile romanilor. Citeste si:

Romania flash-back: Cei 12 pasi pina la capitalismul multilateral dezvoltat

Romania flash-back: 12 vize de intrare in lumea civilizata

Romania flash-back: 17 ani in 12 evenimente

Romania flash-back: fondatorii si cutremurele unei tari intirziate