Mama visa sa ma faca arhitect

Catalin Saizescu, este regizorul tanar din Romania de azi, o voce autoritara?
Nu intr-atat pe cat poate ca ar trebui sa fie. E drept ca vremurile s-au schimbat si producatorii au castigat teren devenind autorii proiectelor. Ma refer la faptul ca, atat in cinematografia de peste ocean cat si in cea din Vest, producatorii sunt de cele mai multe ori cei care initiaza proiecte, cumpara un scenariu care li se pare viabil si incep sa adune echipa, inclusiv regizorul. Adica in functie de subiectul scenariului ei isi propun sa plece la drum in aventura montarii bugetului unui film de lungmetraj cu un anumit regizor care are un anumit stil, consacrat de cele mai multe ori, pentru a da o anumita savoare transpunerii in imagine a subiectului dorit. Pe cealalta parte, regizorul, in calitate de AUTOR al filmului este pe deplin indreptatit sa-si apere conceptia artistica referitoare la film in sine si sa decida (din punct de vedere artistic) asupra modalitatii de a transpune in imagini mesajul dorit. Atat timp cat cei doi, regizor si producator, formeaza un monolit cu compromisurile de rigoare de-o parte si de alta, proiectul poate deveni un succes. La noi insa, aceasta situatie este usor paradoxala, putini dintre producatorii romani fiind implicati "trup si suflet" in proiectele de film, majoritatea privind mai mult catre latura materiala in detrimentul artisticului.
Ce inseamna succes in cinematografia romaneasca? Premii, numar de spectatori, elogiile criticii? Poate mult mai mult ?
Succesul in Romania, la ora actuala se refera mai mult la premiile obtinute in cadrul festivalurilor internationale, vizandu-se subiecte care "sa prinda", fiind pe placul "lor" si poate mai putin pe al nostru. Poate ca aceasta este si cauza putinilor spectatori platitori de bilet la cinematografe... pentru ca trebuie s-o recunoastem, in Romania exista o mare problema cu numarul de spectatori in cinematografe. Aceasta problema nu are o singura cauza, mai este vorba si de cinematografele care sunt pe cale de disparitie, poate ca si dotarile salilor ramase in functiune nu sunt cele mai bune, poate ca si pirateria care la noi a devenit "sport national" pe locul doi dupa fotbal, poate, poate, poate... Succesul in cea de-a 7-a arta (si industrie in egala masura, procentajul diferind de la un continent la altul) se traduce ca pentru orice arta in numarul de spectatori.
Cinematografia este si foarte costisitoare.
Da, este cea mai costisitoare, reunindu-le pe celelalte sase si devenind de cele mai multe ori industrie. Un film fara spectatori este ca un copil nascut si crescut izolat, fara prieteni sau dusmani, deci fara viata sociala.
Ce viitor iti "pregateau" parintii, stiut fiind faptul ca filmul era, cum s-ar spune, la ordinea zilei in familie?
Mama visa sa ma faca arhitect pentru ca aveam talent la desenul tehnic sau doctor ca sa castig bani. Tata era mai tot timpul plecat pe la filmari. Eu dupa el, pe platou, prin Buftea, prin tara, cu actori, cu cascadori, cu cate-o "familie de imprumut" (echipa), in functie de film... Tu ce-ai fi ales?
Cunosti raspunsul!
Primele filmulete le-am facut in liceu, apoi a venit facultatea, ucenicia ca secund si in sfarsit debutul.
Debut care ti-a adus de altfel un premiu important. Ce povesteste cinematograful tanar de azi?
Se simte un suflu nou ca modalitati de transpunere in imagine a povestii, ca tehnica de montaj, de lucru cu actorul si, nu in ultimul rand, de abordare a unui anumit subiect, ca mesaj al prezentului. Libertatea expresiei este in anumite cazuri putin exagerata. Deschiderea catre restul lumii si, din pacate, sunt abordate foarte des subiecte referitoare la "ce a fost" in detrimentul a "ce este" sau "ceea ce va fi".
Esti privit, sunt sigura, de multi, cu oarece mefienta, cauza fiind gena ta artistica.
Ma aflu intr-o postura ingrata. Avand in vedere paternitatea, cei tineri ma privesc ca fiind in gasca "celorlalti". "Ceilalti", data fiind varsta mea, ma vad ca fiind unul dintre "tinerii furiosi". Asa ca oricum as da-o nu e bine. Eu sunt la mijloc si asta nu inteleg eu si nici nu se incearca a se intelege.
O prejudecata perdanta, in opinia mea, mai ales intr-o arta atat de deschisa cum este cinematografia, in care totul e la vedere. Trebuie uitati batranii cinematografiei.
N-ai cum sa-ti negi originile, dar e bine sa privesti si in viitor. Din pacate la noi totul se imparte in tineri si batrani, cand ar trebui sa existe o unitate si o conlucrare intre generatii, fiecare aducandu-si aportul cu partile bune si rele, cu intelepciunea, cunoasterea, informarea, inventivitatea si nevoia de nou care, sunt sigur ca isi au locul in sufletul si mintea fiecarui cineast pasionat, intr-o proportie mai mult sau putin egala.
Vorbeste-mi te rog, despre subiectele care te obsedeaza. Despre "coacerea" lor.
Nevoia de nou, de ceva diferit si original care nu s-a mai facut, este o obsesie a mea. Si nu sunt singurul care gandeste asta. Toti cautam sa spunem ce simtim, cine suntem, de unde venim si incotro mergem. Este o cautare perpetua a noastra, pentru ca, tocmai pe noi ne cunoastem mai putin decat pe ceilalti.
Si totusi, ce te mobilizeaza in facerea unui film?
Sunt multe de spus aici. Gloria, nevoia de a transmite un mesaj, activitate, placerea de a-l distra pe spectator sau de a-l pune in dilema, incercarea de a-ti impartasi visele cu ceilalti, nu doar dintr-un impuls afectiv, dorinta de a vedea daca si altii iti impartasesc convingerile, de a le arata altora lumea in care traiesti tu (reala sau fictiva)... Nu stiu, poate ca e un gram de adevar in toate aceste posibile raspunsuri, chiar daca din pacate, uneori nu reusesti in totalitate sa transmiti ce ti-ai propus. Subiecte sunt multe si putine in acelasi timp, pentru ca "de la greci incoace nimic nou sub soare". Difera poate invelisul, carcasa sau felul de a o spune pentru ca marile teme sunt mereu aceleasi.
Daca tot ai adus vorba despre vis, ce film visezi sa faci acum?
Un film facut dupa scenariul acela extraordinar, mulat pe sufletul meu si pentru care exista buget, exista un producator implicat atat material cat si sentimental, exista un distribuitor care asteapta cu sufletul la gura sa-l lanseze si spectatori care fac deja coada la bilete sa-si asigure un loc la premiera si... care inca nu s-a scris.
E un scenariu pe care l-ai scris chiar tu, acum. Succes si, sa nu uitam ca rasul este o terapie!

---

Despre autor: