Liderul PRM este un detinator privilegiat de prostie, de mirlanie si de nesimtire. A dovedit asta si acum doua zile.

Inainte de a urmari luni transmisiunea de la Palatul Parlamentului, am stat, pret de jumatate de ora, pe Animal Planet, acolo unde am vazut, captivat, un documentar despre viata maimutelor. Apoi, in timpul discursului presedintelui Traian Basescu in care a condamnat comunismul, am lasat televizorul pentru citeva zeci de secunde fara sonor. Comparind comportamentul lui Vadim Tudor cu acela al primatelor, mi-am intarit convingerea ca maimutele ies mult, dar mult mai bine decit pitorescul personaj din Parlamentul Romaniei.

Pina la urma, e bine ca Vadim Tudor a ales sa se poarte asa cum a facut-o. Nu e bine pentru el. Ar fi dat dovada de mai multa desteptaciune daca ar fi ales sa taca; insa la Vadim nu e potrivit sa vorbim de desteptaciune, ci in cel mai bun caz despre spoiala. E bine insa pentru toti cei care sint convinsi - pe buna dreptate - ca politica facuta de Vadim Tudor si de cei care ii seamana e o specie de boala.

Pentru Traian Basescu si pentru Raportul Comisiei Tismaneanu, gesturile lui Vadim si ale echipei sale de zgomot au fost insa cum nu se poate mai bine venite. Era greu de gasit un agent de publicitate mai eficient, in acest caz, decit Vadim Tudor. Delirul sau permanent si violenta abia mascata cu care si-a garnisit prestatia penibila din momentele in care presedintele Romaniei prezenta concluziile Raportului sint argumentele imbatabile cu care comunismul trebuie, o data in plus, condamnat.

Adrian Paunescu si Ion Iliescu, alte doua persoane nominalizate de Raportul Tismaneanu la categoria „arhitecti ai comunismului", au lipsit de la sedinta speciala a Camerelor reunite de acum doua zile. Nu a fost cine stie ce paguba; Vadim Tudor, coleg de cultura politica al celor doi, i-a suplinit impecabil. Imbrincind camasa de gala a comunistului, Vadim Tudor a fost, acum doua zile, insasi emblema comunismului. Asa incit, daca cineva cu capul pe umeri mai avea o indoiala cu privire la ce monstruozitati a creat regimul comunist, a fost suficient sa priveasca spectacolul vadimist. Vadim, plimbindu-se agitat, fluierind si racnind, a fost ilustrarea ambulanta a unuia dintre principiile pe care s-a cladit comunismul: „Daca realitatea ma contrazice, cu atit mai rau pentru ea".

Asadar, in cel mai original mod cu putinta, Vadim Tudor a dat girul moral celor care au facut posibil acest Raport. Le-a dat acestora, in felul sau nating, cite un zece plus.

I-a ajutat sa intre mai usor in istorie, acolo unde merita.