Nu de cadouri de Craciun sau de blanuri pentru sotii, ci de afaceri in tarile din jur. Incepem sa avem si asa ceva.

Romanii de la Cuprom dau 400 de milioane de dolari pentru o mina de cupru in Serbia, cu tot cu uzinele de prelucrare aferente. O stire care iese din tiparul sec al informatiilor economice, pentru ca se inscrie deja intr-o tendinta. Noua. Succesiv, romanii au trecut prin citeva faze ale raportarii lor la capitalism. A fost intii celebrul slogan „nu ne vindem tara", apoi am trecut prin era privatizarilor pe banda, apoi am vorbit despre „nu ne vindem tara, o dam pe gratis", pentru ca, in ultimul timp, sa reintram in epoca infierarii proletare a capitalismului strain care ne spoliaza tara - discutia din ultimul timp pe tema Petrom-OMV este emblematica in acest sens.

Au aparut insa germenii unei ere noi: Romania a inceput sa depaseasca etapa in care isi punea la bataie piata pentru companiile straine, a inceput sa genereze capitalisti care se duc la cumparaturi in tarile altora. Ceea ce nu poate decit sa ne bucure. Este adevarat ca nu sint decit citeva exemple in afara de cel citat mai sus: Policolor care a cumparat o fabrica in Bulgaria, Rompetrolul lui Patriciu care si-a cumparat o retea de benzinarii in Franta sau Petrom (care, chiar cu management austriac, este, totusi, o firma autohtona) care a cumparat mai multe firme in Rusia si se apuca acolo de cautat petrol. Asta doar daca vorbim de cumparat afaceri, pentru ca, daca ne referim doar la deschiderea de tarabe prin tarile din jur, exemplele sint mult mai multe.

Evident, putem vorbi si despre proptelele politice care ajuta la dezvoltarea afacerii, dar, dincolo de asta, patronii romani au inteles ca doar piata interna nu e suficienta. Ca, in aceasta lume globala, ai fie sansa sa-ti dezvolti afacerea in Romania ca sa vina greii sa te cumpere pe bani buni, fie sa te duci tu peste altii sa le cumperi afacerile ca sa faci mai multi bani.

Extinderea nu mai este un moft sau un lux pe care si-l permit doar cei foarte mari: ne putem uita pe piata romaneasca sa vedem firme cehesti sau unguresti care fie au cumparat afaceri, fie au intrat in concurenta cu ce era pe aici. Iata ca si patronii nostri incep sa faca la fel. Acesta este, de fapt, efectul privatizarii, consecinta iesirii capitalului si a mijloacelor de productie de sub tutela administrarii statului. Blamata sau nu, privatizarea care nu a insemnat rapt (chestiuni de genul RAFO sau ARO) aduce si aceasta viziune pe care directorul fabricii de stat s-a dovedit ca n-a avut-o: expansiunea, extinderea facuta in scopul de a intra pe tot mai multe piete, si de a face cit mai multe afaceri care sa-ti aduca tot mai multi bani.