Tranzitia s-a terminat! „Cotidianul" lanseaza azi campania „Romania Flash-Back", o retrospectiva in sase pasi despre ce li s-a intimplat romanilor dupa ce l-au expediat in istorie pe Ceausescu.

Campania pe care o lansam azi incearca sa surprinda principalele momente si principalii eroi care au marcat ultimii 17 ani ai Romaniei tranzitionale in politica, diplomatie, economie, media sau la nivel de mentalitati si stil de viata. Ineditul perioadei - de a incerca sa refaca, dupa comunism, un sistem politic si economic distrus de insusi regimul impus de la Moscova - a nascut un intreg domeniu de reflectie: tranzitologia. Subiectul este predat azi in facultati, este cercetat de experti tranzitologi, apar numeroase carti si studii despre ea. Tematica este, asadar, indeajuns de generoasa pentru a nu putea fi consumata in rindurile unui articol. Totusi, tragind linie, putem spune acum ca tranzitia pentru noi s-a incheiat. Privita la nivel macro, Romania intra de la 1 ianuarie intr-o alta etapa. Argumentul forte pe care il putem invoca este nivelul de stabilitate, gradul mai ridicat de predictibilitate al comportamentelor macrosociale. Un alt argument ar fi chiar atingerea obiectivelor. Daca privim in urma la ce ne-am propus la inceputul anilor ’90, unde eram si unde sintem acum, vom vedea ca schimbarile sint mai mult decit semnificative. Tranzitia de la „omogenitatea incoerenta" la „heterogenitatea coerenta", cum ar spune Spencer, ne gaseste azi undeva la mijloc, dar mai aproape de stadiul final. Totusi, sentimentul cvasigeneral pe care il regasesti atit la romanii care au vrut schimbari radicale, rapide, cit si la cei care au sperat intr-o tranzitie cu o fata mai umana este cel al unei neimpliniri. OK, vor spune cei dintii, avem democratie, sintem in NATO, in UE, dar toate acestea le puteam obtine mult mai rapid si cu mai putine sacrificii. OK, va spune si cealalta tabara, am terminat cu comunismul, sintem in clubul capitalistilor, dar poate ca era bine sa nu aruncam la gunoi tot ce a caracterizat societatea romaneasca de dinainte de 1989. N-au de ce sa se plinga, nici o tranzitie care urmeaza unei revolutii nu produce schimbarea tuturor pattern-urilor. Unele supravietuiesc, altele sint restaurate. Tranzitia de la noi confirma acest curs al lucrurilor.

Romania din 2006, comparata cu cea din 1989, este una mult mai vie, mult mai colorata si mult mai atragatoare. Daca insa, sa spunem, am purta o discutie relaxata cu Ceausescu despre cum o duc romanii azi, la 17 ani de la revolutie, cred ca nu am avea mari surprize. Ceausescu, fara indoiala, consecvent, n-ar recunoaste din toate acestea nimic decit in fata Marii Adunari Nationale. Adica niciodata. Prin urmare, cei care se indoiesc inca de aceste schimbari nu fac decit sa ii dea dreptate.