Zilele trecute, de la fereastra apartamentului meu dintr-un frumos cartier muncitoresc, am putut vedea cu o emotie ciudata cum un grup de oameni indurerati se chinuia sa scoata un cosciug plin din scara blocului vecin.

Era atit de trista neputinta lor incit am profitat de ocazie si mi-am promis solemn sa fac tot posibilul astfel incit moartea sa nu ma prinda intr-un bloc din care sa fiu scos cu sicriul pe scari. Apoi am observat ca lipseau televiziunile. Care va sa zica, chiar si sub aspect mediatic moartea e tare nedreapta: unii apar la stiri cu nume, prenume, motivul decesului, marturii ale rudelor, lacrimi si sfinti, in timp ce moartea altora e consemnata in treacat, decedatii fiind un pachet de cadavre fara eticheta, pus pe raftul micului ecran cu titlul generic x palestinieni au fost ucisi in Gaza". Pai, da. Ca si in lumea viilor, lumea mortilor are regulile ei de showbiz. Daca ai norocul sa mori de unul singur, intr-un mod cit se poate de spectaculos, daca e stupid, cu atit mai bine, sa zicem ca te-ai sufocat cu o bucata de ficat de porc in ajunul Craciunului, devii o adevarata vedeta media. Corespondentii misuna ritualic cautind sa filmeze din unghiuri cit mai cool ramasitele porcului cauzator de moarte, iar pretul ratingului pus pe capul tau creste de la un jurnal la altul. In schimb, daca mori intr-un grup mai mare, esti clar defavorizat. Iar daca ai ghinionul maxim s-o mierlesti intr-un autocar cu turisti sau, asta depaseste orice, intr-un cataclism natural, tsunami sau cutremur, atunci poti sa fii sigur ca numele tau nu va ajunge niciodata pe buzele dulci ale Andreei Berecleanu, dnei Esca sau, cu voia dumneavoastra, Melaniei Medeleanu. Asa sa ne-ajute zeul Media!