Primesc cereri din SUA, Franta sau Austria, iar strainii platesc dublu pentru mastile si ouale incondeiate, cele mai cautate artizanate romanesti. Pentru a-si spori profiturile, mesterii populari adapteaza traditia la cerintele pietei occidentale.

Mestesugarii romani s-au adaptat intr-un ritm alert la piata de arta populara. Ajutati de muzee si organizatii nonguvernamentale, invata marketing de la americani, isi promoveaza marfa prin brosuri si participa la tirguri in strainatate. Adaptarea la regulile pietei risca insa industrializarea artei taranesti.

Mosul de pe oua

Un exemplu pentru felul in care taranii s-au pliat nevoilor pietei sint ouale de pus in bradul de Craciun. „De sase ani vind oua pictate cu Mos Craciun, braduleti si copii. La un seminar de la Muzeul Astra din Sibiu, americanii ne-au spus sa facem ceva pentru sarbatorile de iarna si asa m-am gindit sa ornez ouale ca pe niste globuri de agatat in pom", isi aminteste suceveanca Ileana Hotopila, care participa de ani buni la Tirgul de Sf. Nicolae de la Muzeul Taranului Roman (MTR). Pusi in fata acestei inovatii, vizitatorii se mira, iar etnologii se revolta. „La Tirgul de Sf. Nicolae a fost un boom cu ouale de Paste, incondeiate, dar si cu oua cu Mos Craciun. E o traditie inventata", spune Catalina Tesar, muzeograf la MTR.

Ceramica ecologica, dar fara culoare

Primele lectii de marketing, taranii le-au invatat de la organizatia americana Aid to Artisans. „Din 1995 ei au tinut seminarii la muzeu in care ii invatau pe ceramisti cum sa elimine materialele toxice din produsele lor", isi aminteste Aurelia Duma, responsabil cu relatiile publice la MTR. Interventiile asupra obiectelor traditionale au deschis poarta pietei internationale, dar cu pretul alterarii aspectului lor initial. „Ceramistilor li s-a spus sa schimbe argila si sa foloseasca mai putine materiale nocive. Americanii au adus si mostre ale ceramicii de Horezu. Transformate dupa concentratia optima, obiectele aveau culori palide si pierdusera impactul cromatic initial", spune Lila Pasima, cercetator la MTR. Aceste defecte pot fi totusi corectate. „Mesterii de la Horezu mai au de experimentat pina sa ajunga la culori mai adecvate, pe cind ceramistii de la Corund au reusit sa foloseasca noile culori ecologice fara sa afecteze aspectul originar", crede muzeograful Mirela Cretu de la Muzeul Astra.

Reusitele la export

„Taranii se adapteaza mult mai usor la legile marketingului decit institutiile culturale cu care colaboreaza, iar tirgurile s-au schimbat datorita interventiilor pietei din afara", spune Lila Pasima. Daca vinzarile nu merg prea bine la tirgurile muzeelor etnologice de la Bucuresti, Sibiu sau Cluj, mesterii spera ca piata europeana sa fie mai receptiva. „La Tirgul de Sf. Nicolae, cel mai bine au mers bradutii din lut, pe care i-am facut dupa modelul din Vest. Obiectele mai reusite le-am pastrat pentru Strasbourg", marturiseste harghiteanul Augustin Pal.

Alaturi de alti mesteri, el isi vinde produsele la tirgul de Craciun din capitala europeana, in cadrul unui program initiat de Institutul Cultural Roman. Obiectele mesterilor romani au poposit in urma cu citeva zile si la Tirgul Europa Advent din Bad Ischl, o localitate din apropierea Salzburgului, unde au mai fost artizani din Polonia si din Croatia.

600 de euro Nasterea

Mesterii au cistigat bani buni de pe briie cu margele, broderii sau oua incondeiate, prin medierea Muzeului Astra. „Cel mai bine s-a vindut scena Nasterii lui Iisus realizata in ceramica. Avind personaje inalte de 30 cm, produsele din ceramica s-au vindut cu 500-600 de euro, pe cind in tara ele costa cam 300 de euro. Un ou incondeiat se cumpara si cu 5 euro, la noi fiind pe la un euro si jumatate", povesteste Ioana Luca, muzeograful care a insotit mesterii la tirgul austriac. Ea mai spune ca mesterii au lucrat tot timpul sub privirile austriecilor, „pentru ca degeaba explici prin cuvinte, daca lumea nu vede cum se lucreaza acel obiect. Aceste demonstratii sint importante, deoarece vesticii pretuiesc lucrul manual, care nu e facut cu mijloace industriale".

Amenintarea kitschului

Ion Albu spune ca a invatat de la seminariile strainilor „cum sa faca propaganda la marfa si cum sa faca pliante de prezentare, pentru ca lumea sa-l cunoasca". Si se pare ca lectia i-a prins bine, de vreme ce mesterul din judetul Neamt primeste comenzi din afara. Confruntati cu legile pietei libere, „mestesugarii au inceput sa inventeze mici povestioare ale obiectelor lor si chiar sa puna sisteme de marcaj pe drumurile principale care indruma turistul spre atelier", explica muzeograful Mirela Cretu. Totusi, cercetatoarea Lila Pasima crede ca muzeele care organizeaza tirgurile de mesteri populari au facut concesii destul de mari marketingului. Ea atrage atentia ca riscul cel mai mare este acela ca „produsul autentic, realizat manual, sa fie inlocuit de obiecte in serie facute cu strungul in mici intreprinderi de familie. Au aparut troitele, care si-au schimbat functia, devenind simple obiecte de artizanat de pus pe birouri. Pirogravurile si efectul de traforaj le confera o nota de kitsch". Pesimismul cercetatoarei de la MTR nu este impartasit de toti muzeografii. „Mesterii populari au un soi de bun simt estetic, asa ca isi dau seama cind au sarit peste o limita. Cind experimenteaza si vor sa modifice aspectul obiectelor, vin si ne intreaba daca e bine sau nu si doar apoi ies pe piata cu ele", sustine Mirela Cretu.

Trocurile de altadata „Icoanele, mastile sau ornamentele pentru pomul de Craciun erau confectionate de tinerele fete de la sezatoare sau de cetele de uratori", povesteste Vera Romanciuc, directorul Muzeului Obiceiurilor Populare din Gura Humorului. Ceramistul din Corund Augustin Pal isi aminteste, si el, ca tatal sau a participat doar o data, in 1954, la o „expozitie mare" de la Bucuresti. In rest, ceramica era vinduta doar turistilor care ajungeau in sat. In perioada comunista, se mai facea in unele zone negot ambulant. „In anii ’60, veneau in sat carutele iconarilor care schimbau produsele pe alimente si strigau «Hai la icoane! Hai la icoane!»", povesteste mesterul Adi Curta din Nicula.

Intelectuali in ii si opinci O buna parte din participantii la tirgurile de arta populara nu dau impresia ca s-ar trage din talpa tarii. Produsele de artizanat sint vindute de absolventi sau studenti la arte plastice, dar si de oraseni care s-au apucat de arta traditionala. „Multi dintre cei care vind la tirguri nu sint mesteri populari, ci fac parte dintr-o elita intelectuala de la sate care a reusit sa isi faca cite o microintreprindere. Uneori, produsele nu le mai fac ei, ci angajati sau membri ai familiei. Ei doar ies in fata in costume populare si promoveaza obiectele. Mesterul care merge la tirgul din sat nu ajunge la cele din orase, pentru ca nu trebuie sa ramina acasa sa se ingrijeasca de gospodarie si animale", arata muzeograful Catalina Tesar.