Comisia Tismaneanu, care se pregateste sa-si incheie activitatea din curtea Palatului Cotroceni, putea foarte bine sa nu fi existat. Pentru condamnarea comunismului nu este nevoie de 660, 666 sau 1660 de pagini. Condamnarea crimelor regimului comunist din Romania poate fi facuta mult mai simplu, fara sa fie nevoie de atata risipa de hartie.
Modelul Tribunalului de la Nürnberg este mai mult decat de ajuns. Regimul nazist din Germania a fost condamnat pe baza unui set de principii clare si cat se poate de simple. Orice persoana care comite un act ce constituie o crima din punctul de vedere al legii internationale este responsabila si astfel supusa pedepsei. Faptul ca legile interne nu impun o pedeapsa pentru o fapta ce constituie o crima sub legea internationala nu excepteaza persoana respectiva de responsabilitatea in fata legii internationale. Faptul ca persoana care a comis o astfel de fapta a actionat in calitate de sef de stat sau responsabil guvernamental nu o excepteaza de la responsabilitate. Fapta comisa in urma unui ordin din partea Guvernului sau a unui superior nu excepteaza de la responsabilitate daca a existat posibilitatea unei alegeri morale.
Principiile de la Nürnberg definesc crimele impotriva umanitatii astfel: omuciderea, exterminarea, transformarea oamenilor in sclavi, deportarea si alte actiuni inumane faptuite impotriva oricarei populatii civile; persecutii pe motive politice, rasiale sau religioase.
Conducatorii regimului comunist din Romania au incalcat propria legislatie - iar acest lucru ar fi de ajuns pentru condamnarea lor. Este de ajuns doar sa enumeram cateva dintre drepturile cetatenilor Romaniei socialiste, asa cum erau ele prevazute in Constitutia din 1965: dreptul la invatatura, nationalitatilor conlocuitoare li se asigura folosirea libera a limbii materne, femeia are drepturi egale cu barbatul, dreptul de a se asocia in organizatii, libertatea cuvantului, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor.
De exemplu, un prim-secretar de "judeteana de Partid" era raspunzator de activitatea Securitatii din judetul pe care il pastorea. Sa zicem Iasi. Constitutia din 1965 garanta "inviolabilitatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata daca impotriva ei nu exista probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta si pedepsita prin lege. Organele de cercetare pot dispune retinerea unei persoane pe o durata de cel mult 24 de ore. Nimeni nu poate fi arestat decat pe baza unui mandat de arestare emis de tribunal sau de procuror". Mai mult: "Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate patrunde in locuinta unei persoane fara invoirea acesteia, decat in cazurile si in conditiile anume prevazute de lege". Sau inca: "Secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice este garantat". La o simpla rasfoire a oricarui dosar pastrat la CNSAS ne putem convinge de incalcarea tuturor acestor drepturi - iar in conjunctie cu principiile de la Nürnberg putem identifica si trimite la tribunal pe cei responsabili - dintre care destui sunt in viata. Nici macar nu avem nevoie de dispute stiintifice privind numarul deportatilor la canal sau al celor inchisi pe motive politice.
Dupa semnalele primite pana acum, membrii Comisiei Tismaneanu s-au ocupat mai mult cu alcatuirea unei colectii personale de dosare din diverse arhive. Nu stiu daca si fostii colaboratori ai Securitatii din onorata comisie au fost curiosi sa-si revada operele, daca nu de curiozitate macar pentru a-si scrie memoriile reale. Nu-i nimic, raportul recomanda infiintarea unui set de sinecuri perpetue, plangarete si conectate la bugetul de stat - o afacere de "baieti destepti". Inca o data vom avea o fasaiala publica fara nici un fel de condamnare reala.