Ion Bogdan Lefter a purces apoi sa demonstreze, in cinci capete, cum ca toti cei care ii acuza pe "iconoclasti" ca n-ar fi crestini, toti cei care definesc "natiunea civica" dupa criterii "neconstitutionale", toti cei care asimileaza actuala campanie impotriva icoanelor cu actiunile statului comunist, toti cei care afirma ca suma corectitudinii politice e o "maladie" occidentala, si toti cei care pun la indoiala bunele intentii ale lui George Soros in privinta Romaniei, toti acestia deci: "Pacatuiesc (...) isi sustin optiunea crestineasca intr-un mod necrestinesc."
In cazul in care ortodoxia lui Ion Bogdan Lefter ar fi mai veche de trei paragrafe, atunci ar sti ca de pacatuit pacatuim cu totii, mai tot timpul. Dincolo insa de vintage-ul ortodoxiei lui Ion Bogdan Lefter, ceea ce ma nedumereste e marturisirea ei publica, in gazeta. Si asta pentru ca, doar cu o zi inainte, Iulia Popovici scria in concluzia unei fabule politic corecte ca, desi Iisus "si-a propovaduit religia la coltul strazii (...) nu-i e dat oricarui mirean sa o faca fara a stirbi din sacralitatea lui <<a crede>>." Cu alte cuvinte, Ion Bogdan Lefter, marturisind la ziar ceea ce diaconul Iuliei Popovici nu i-a marturisit unui cersetor pe care l-a miluit, a pacatuit.
Mai grav insa e altceva. Marturisirea lui Ion Bogdan Lefter pune sub semnul intrebarii chiar principiile in numele carora el insusi, Iulia Popovici, Mihaela Miroiu si altii contesta prezenta icoanelor in scoli. Conform Iuliei Popovici, "credinta tine, in primul rand, de cele mai intime dimensiuni ale identitatii noastre sociale." De aceea, manifestarea ei prin botezuri, nunti si inmormantari publice e insalubra. Regulile UE referitoare la inmormantari sunt "masuri sanitare de prevenire a epidemiilor si, pe de alta parte, masuri la fel de sanitare de non-invadare a spatiului intim al celorlalti membri ai societatii."
Asadar, spatiul public e cumva spatiul privat, dureros de fraged, al necrestinilor, in vreme ce spatiul privat al crestinilor e spatiul public tot al necrestinilor. Cand crestinii agata de peretii spatiului public icoane, se cheama ca invadeaza spatiul privat al ne-crestinilor. Daca secular-progresistii edicteaza in privinta cutumelor, ceremoniilor, credintelor religioase si modurilor de socializare ale romanilor traditionalisti (fie ei crestini, mozaici, musulmani sau budisti), nu se cheama ca e invazie a spatiului privat, ci masura sanitara. Argumentul e cu atat mai periculos cu cat ratiuni sanitare, de combatere a epidemiilor, au fost folosite si ar mai putea fi invocate inca impotriva unor minoritati rasiale sau sexuale. Exista de exemplu studii care arata frecventa sporita a alcoolismului, sinuciderilor si infestarilor cu HIV in randurile populatiei homosexuale. Ar trebui deci ca UE sa interzica homosexualitatea pe motive sanitare, sau marsurile gay pe motive de invadare a spatiului public cu evenimente si parti private? Intreb, pentru ca deja am auzit voci care lauda - ecologic, malthusian si modern - declinul populatiei Romaniei. Ma astept ca, in curand, sa vina si sugestii eugenice din partea fabienilor romani.
Cat despre Ion Bogdan Lefter, declaratia sa de credinta publica e, conform cu filosofia tovarasilor sai de drum, un pacat si un abuz. Din punctul meu de vedere insa, e o exhibare oportuna pentru ca ne arata ca "e voie" sa ne marturisim public credinta, fara frica de a perfora coconul cuiva. E, asadar, un prim pas prin care Ion Bogdan Lefter afla cum se poate pacatui cu folos. Si-apoi oricum avem duhovnic si, vorba lui Nicolae Steinhardt, Hristos e boier, iarta totul, numai dracul e contabil.