Boala veacului ?....Ea este rezultanta tuturor relelor de care suferim noi insine. Toate dorintele noastre acumulate, toate eforturile, toate greutatile... Boala veacului este in realitate intregul credit pe care noi il reclamam dela viata fara a voi sa ne incarcam cu nimic contul... In definitiv, boala veacului este un amalgam de ambitii si lenevie. Desigur cifra productiei creste in Statele Unite ca si in celelalte tari ale lumii. Dar ea nu este inca ceeace ar trebui sa fie.
Productia de petrol de pilda, care era de 8 milioane de tone in 1880, a sporit la aproape 300 milioane tone. Diferenta este enorma, dar ea nu este suficienta. Nevoile noastre actuale de petrol sunt de o suta de ori mai mari decat acum 50 de ani, iar nu numai de 30 de ori cum este actuala productie.
Pentru ce aceasta restrictie? Petrolul nu lipseste in lume? Nimic din ceeace ne-ar putea face fericiti, nu lipseste pe acest pamant. Totul e sa facem efortul necesar pentru a gasi sau produce ceeace ne trebuie.
Concluzia noastra este: exista o lupta intre ambitie si lenevie, aceasta este boala veacului. Acolo unde se mai poate gasi oarecare vointa de munca, se gaseste si o ambitie stearpa. Si aceasta din urma domneste acolo unde nu se munceste deloc. Boala veacului nostru este rezultatul acestei lupte intre ambitie si lenevie. In mod logic, victoria va fi de partea acelora care pentru a realiza ambitiile lor s' au hotarat cel putin sa munceasca.
S' a incercat, prin diferite mijloace sa se dea o atractie deosebita muncii. Aceste mijloace nu mi se par atragatoare cum le infateseaza unii. Sportul care este considerat in America drept singura distractie pentru un muncitor, daca nu chiar unicul scop in viata, nu este dupa parerea mea un paleativ si nici un remediu contra oboselii. Un om se poate destinde si prin cultura (lectura, muzica, pictura etc.)
ZIUA, 15 decembrie 1938