Actul ratat in politica

Freud definea actul ratat ca un mijloc prin care inconstientul se manifesta ocolind cenzura constientului. Un act ratat este un gest, un cuvant sau o actiune care nu au aparent nici o cauza si nu urmaresc nici un scop, pe care, de cele mai multe ori, nici autorul nu si-l poate explica.
Ca mai toata lumea, si politicienii sunt autorii unor asemenea acte. Insa nu cred ca ar avea rost sa le explicam dintr-o perspectiva strict psihanalitica. De obicei, lipsa simtului ridicolului sau o gura mai activa decat creierul pot justifica mai bine actiunile bezmetice, uneori, ale celor ajunsi in functii publice.
De exemplu, ar fi prea multa bataie de cap sa cautam prin meandrele inconstientului lui Nati Meir ca sa aflam un raspuns la intrebarea de ce omul asta si-a petrecut mandatul de deputat umbland prin puscarii pana a provocat o razmerita. Un act ratat si din punct de vedere al deznodamantului si din punct de vedere politic, deoarece nu stiu sa fi facut cineva cariera in politica drept reprezentant al intereselor detinutilor.
Tot un act ratat este comentariul lui Basescu fata de nominalizarea lui Vosganian pentru Ministerul Economiei. A rezolvat ceva cu asta? Nu. A adus niste reprosuri publice liberalului care sa justifice admonestarea facuta in public? Nu. A vrut sa ne informeze cat il enerveaza Tariceanu si prietenii sai politici? Stiam deja. Cand liberalii i-au batut obrazul si i-au adus aminte ca Vosganian a fost unul dintre cei care au lucrat la programul de guvernare pe care actualul presedinte si l-a asumat in campania electorala, Basescu a invocat dreptul sau la opinie. Mare pacat ca acest drept aduce cu el si posibilitatea de a fi ridicol sau deplasat. O mare meteahna a democratiei.
Un alt specialist al actului ratat in politica este senatorul Gheorghe Funar. De fapt, cariera sa politica este o succesiune de acte ratate incepand cu vopsirea bancilor din Cluj in rosu, galben si albastru, ca sa nu le tihneasca ungurilor odihna, si terminand cu tambalaul facut pe tema faptului ca Tariceanu nu se semneaza cu numele intreg, situatie in care toate actele semnate de premier sunt nule de drept.
Ce sa mai vorbim de diverse acte normative de un ridicol absolut initiate de parlamentari care s-au perindat pe la mai multe institutii ale statului, invitate sa le avizeze intr-un fel sau altul. Ultimul apartine lui Ioan Ghise care a propus acordarea fiecarui elev a unui laptop de 100 de dolari.
Cred ca ar trebui sa fie permis Consiliului Legislativ sa se pronunte intr-o maniera mai elocventa asupra ineptiilor pe care le propun din cand in cand parlamentarii. Cum ar fi: "Domnule, esti nebun!" sau "Plimba ursul!", ori "Va plictisiti groaznic, nu-i asa?".
Nu ar fi deloc elegant, dar Solonii si Hammurabii din Parlament s-ar gandi de doua ori inainte sa purceada la reformarea luminata a legislatiei.
Asa ar avea si capul timp sa ajunga din urma gura. Iar daca nici atunci nu se schimba nimic, cel putin vom sti clar cu cine avem de-a face.

---

Despre autor: