Ziarul de referinta al francezilor se lupta sa tina piept patronatului si publicatiilor gratuite. „Cotidianul" aduce detalii de culise chiar din interiorul redactiei „Le Monde". O cladire imensa cu efigia „Le Monde" pe un cearsaf publicitar ce acopera intreaga fatada a cladirii te anunta ca esti pe cale sa descinzi in redactia prestigiosului cotidian din Hexagon. O intrare securizata, un „negru corect politic" la poarta si un hol imens la parter unde troneaza fotolii si istoria ziarului in machete cu pagina intii. Cea mai veche dintre ele, datata din 18 decembrie 1944, descrie ispravile generalului De Gaulle, cel care a cerut expres la acea vreme aparitia publicatiei.

Presa antiiacobina

„Generalul dorise un ziar care sa nu fi colaborat cu armata germana in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial", explica Jean-Pierre Giovenco, secretar general de redactie, cel care ne face o „prelucrare" de citeva zeci de minute despre ceea ce inseamna azi „Le Monde". Intr-o sala, inconjurat de romani si bulgari, viitori jurnalisti europeni, Giovenco, desi italian la origini, face dovada unui capital redutabil de ironie frantuzeasca atunci cind vorbeste despre lupta ziarului cu tot ce e in jur. „Presa regionala o duce mai bine pentru ca este mai buna decit cea pe care o facem noi. Desi avem o tara iacobina, presa este totusi descentralizata, cu peste 60 de titluri regionale, astfel incit, in afara Parisului, „Le Monde"este mereu al doilea ziar in preferinte", explica Giovenco motivul pentru care tirajul de 380.000 de exemplare nu este suficient ca sa te numesti bun in media din Franta.

Din criza in criza

„In 1984 aveam un tiraj maxim de 500.000 de exemplare, dar de atunci am trecut prin trei crize: gratuitele, care insumeaza un milion de exemplare distribuite zilnic, Internetul si pretul ridicat al ziarului nostru, toate ne dau bataie de cap", spune acelasi Giovenco, care-si mai aduce inca aminte cum platea la 18 ani nu 1,30 euro, ci doar 0,5 pe acelasi titlu pe care il slujeste acum. Pina sa ne scoata la plimbare pe tarlaua cu 550 de jurnalisti, mai este inca o data franc: „In urma cu doi ani am renuntat la 150 de oameni, am lansat noi retete suplimentare, cu produse premium - reviste si CD-uri, care ajung pina la aproape opt euro cu totul".

„Schizofrenia" patronului angajat

Inainte sa fim viriti in cimp si-apoi in sedinta de redactie de la amiaza, Giovenco ne face totusi cunoscuta mindria ce-i tine tineri pe jurnalistii „Le Monde", care altfel au o medie de virsta de 45 de ani: "30% din actiunile ziarului sint detinute de jurnalisti, fara de care nu se poate decide nimic. Restul revin societatii care cuprinde familia fondatorului, insa grosul de 48% este impartit de capitalisti adevarati precum Lagardère si Hachette". Secretarul general de redactie admite totusi "schizofrenia" situatiei de a fi totodata patron si angajat. „Inca mai detinem aceasta putere fata de colegii de la „Le Figaro", de exemplu, insa nu stim daca o vom mai avea si peste zece ani. Daca ne uitam la cele doua rapoarte procentuale, ne este teama pentru viitorul nostru", mai adauga Giovenco.

Sedinta la ora 7.30

Trecem prin inima redactiei, insa atmosfera incrincenata din timpul ultimelor retusuri inainte de a trimite editia la tipar nu ne permite decit sa tragem cu ochiul si sa ascultam pe un ton scazut cele ce se intreprind din gura aceluiasi Jean-Pierre Giovenco. S-a hotarit titlul primei pagini a zilei de miercuri, 13 decembrie, iar noi aflam inaintea tuturor ce zice lumea. Iranul si Israelul sint in cap de ziar, la mare concurenta cu caricatura realizata de celebrul Plantu, singurul care are timp sa spuna ca tocmai a terminat de negociat un desen ce ilustreaza subiectul pariurilor online din Franta.

Spre deosebire de toate titlurile romanesti, „Le Monde" este un ziar de seara: primele exemplare sint disponibile in chioscurile parizienilor deja de la amiaza, iar distributia in cartiere se face la scurt timp. Sedinta de redactie trateaza subiectele de miine intr-o formula largita de peste 20 de persoane, paginile au o noapte sa se coaca, iar detaliile se finiseaza in alte doua sedinte restrinse. Una la ora 17.30, iar alta la ora 7.30 a doua zi. „In trecut, sedintele se tineau in picioare, insa vremurile s-au mai schimbat", marturiseste Giovenco. Totul, de data asta, in 45 de minute, cu morga initiala, insa cu mici glume, majoritatea pornite de la redactorul-sef si intetite pe masura ce se inainteaza in subiecte. Un „merci à tous" din partea lui si o editie care reincepe de indata ce se iese din sala bursei de subiecte.