Cu toate ca era vanata de serviciile secrete, Virginia Hall a ignorat efectiv serviciile secrete naziste si, lucrand pentru SOE (Serviciile Speciale ale lui Winston Churchill, predecesoarea MI6), ea a reusit sa treaca liniile inamice de mai multe ori
Cu toate ca era vanata de serviciile secrete, Virginia Hall a ignorat efectiv serviciile secrete naziste si, lucrand pentru SOE (Serviciile Speciale ale lui Winston Churchill, predecesoarea MI6), ea a reusit sa treaca liniile inamice de mai multe ori si sa provoace pagube insemnate nazistilor. Dupa 60 de ani de cand numele sau a devenit deja o legenda a spionajului si dupa ce au trecut 24 de ani de cand a murit, discreta americanca a fost onorata de catre britanici si francezi care au recunoscut rolul vital pe care aceasta l-a avut in caderea lui Hitler.
In cadrul unei ceremonii care s-a tinut la domiciliul ambasadorului francez la Washington, ambasadorul britanic sir David Manning a prezentat public diploma semnata de regele George VI, care i-a fost inmanata nepoatei lui Hall, Lorna Catling.
Hall ar fi trebuit sa primeasca distinctia in 1943, insa pe atunci ea era prea "ocupata cu razboiul" si deloc impresionata de medalii si diplome.
Nascuta in Baltimore, Maryland, in 1906, fiica unui bogat patron de cinematograf, Hall vorbea fluent franceza, italiana si germana. Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, ea s-a angajat la serviciul de informatii externe al SUA si, spre furia si frustrarea ei, a fost declarata inapta dupa ce a suferit un accident de vanatoare in Turcia, cand pistolul i s-a descarcat in picior. Pana sa ajunga la spital, ea a facut cangrena si astfel medicii, ca sa-i salveze viata, au fost nevoiti sa-i amputeze piciorul mai jos de genunchi. O fire vesela si optimista, Hall si-a denumit noul picior de lemn Cuthbert.
In 1939, cand a inceput razboiul, ea a lucrat pe ambulanta si cand nazistii au invadat Franta in 1940, a zburat la Londra, unde a fost imediat recrutata de SOE.
Dupa ce s-a antrenat in artele clandestine ale crimei, comunicatiilor si securitatii, ea a inceput sa puna bazele unor retele de agenti, lucrand sub acoperire, oficial fiind reporter al New York Post.
In 1942 s-a mutat la Lyon, unde i-a ajutat pe cei care evadau din lagare sa ajunga in Anglia. Cand America a intrat in razboi, a inceput sa le faca probleme nazistilor si sa scape chiar de sub nasul lor de cele mai multe ori.
In 1942, trupele germane s-au inmultit, iar lucrurile au inceput sa se complice. Astfel, Virginia Hall a trecut Pirineii cu piciorul sau de lemn, desi afara era o iarna ingrozitoare, nu s-a temut sa porneasca la drum. In timpul calatoriei, a comunicat cu Londra si le-a spus agentilor ca ea este ok, dar "Cuthbert imi face probleme". Uitand ca este vorba despre piciorul ei de lemn, si cunoscand valoarea sa pentru cauza Aliatilor, comandatii ei i-au raspuns prin radio: "Daca acest Cuthbert iti face probleme, elimina-l".
Dupa ceva vreme, eroina s-a intors in Franta, unde, chiar sub nasul nazistilor, a pus la punct mai multe acte de sabotaj importante si a ajutat cu mancare, bani si arme trupele de gherila.
Chiar si dupa razboi, ea a continuat sa lucreze pentru CIA si a refuzat o medalie importanta din partea presedintelui Truman, spunand ca daca va aparea in public si-ar dezvalui identitatea. In locul onorurilor publice, ea a fost medaliata discret, in biroul sefului ei, legendarul Bill Donovan.
Din aceleasi considerente, nici guvernul britanic nu a reusit sa dea de ea. Purtatorul de cuvant al Ambasadei britanice la Washington a declarat zilele trecute ca "am incercat atunci sa dam de Hall timp de ani de zile, am postat chiar si anunturi in ziare. Insa ea era foarte buna in ceea ce facea si de asta nu a vrut sa fie gasita. Credem ca le-a interzis sefilor ei din CIA sa spuna celor de la MI6 unde era. In final, am reusit sa dam peste nepoata ei, singura sa ruda in viata, si astfel am reusit sa tinem aceasta ceremonie de premiere".
La randul ei, nepoata Virginiei, Catling a declarat ca "matusa mea a fost intotdeauna stralucitoare si misterioasa si uneori imi povestea intamplari din razboi. Odata mi-a povestit cum ea si sotul ei, tot agent, au descoperit in timpul razboiului un palat care fusese parasit si care avea o crama plina de vinuri minunate. Mi-a spus ca a petrecut acolo o seara incantatoare".


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.