Apararea necrestineasca a icoanelor

Un numar de intelectuali si de organizatii neguvernamentale care sustin libertatile democratice l-au sustinut pe petent. CNCD a considerat intampinarea justificata si a facut o recomandare in acest sens Ministerului Educatiei Nationale. Impotriva s-au pronuntat alte organizatii, alti intelectuali si oricine a mai vrut sa semneze o petitie de contracarare a celei dintai.
S-a declansat astfel o dezbatere importanta pentru evolutia postcomunista a Romaniei. E o noua ipostaza a unor confruntari de mentalitati la care am tot asistat in ultimii 17 ani. Sunt angrenate teme majore si sensibile precum identitatea etnica, religioasa, culturala si civica, democratia, laicitatea statului si a spatiului public si asa mai departe. Cum se intampla intotdeauna, mai strident se aud vocile care apara credinta, traditiile, "identitatea nationala" si restul paradigmei. Dar spectrul opiniilor e mai echilibrat decat pare la prima vedere: s-au exprimat public opinii diverse, cum se dovedesc si cele ale oamenilor obisnuiti, care intervin - de pilda - pe forumurile electronice de discutii sau se manifesta in aprinsele polemici cotidiene privitoare la actualitatea noastra politica.
Nu comentez aici si acum problema in sine. De care parte a "baricadei" ma plasez se stie: am semnat ambele scrisori publice in favoarea solicitarii lui Emil Moise (prima adresata CNCD, a doua - Ministerului Educatiei, cerand aplicarea recomandarii CNCD de retragere a icoanelor din scoli). Ma rezum la semnalarea distorsiunilor pe care le produc "iconofilii" si care risca sa impiedice dezbaterea. Vehementa lor se bazeaza tocmai pe aceste exagerari, tradate - de altfel - de stilistica lor adeseori jignitoare.
In primul rand, ii acuza pe "iconoclasti" ca n-ar fi crestini, adica ortodocsi si - deci - nici "buni romani". Poate ca printre cei in cauza se afla si persoane de alte credinte sau liber-cugetatori sau atei. In ce ma priveste, nu am nici o ezitare in a recunoaste ca sunt crestin-ortodox. Prin urmare, alegatia "iconofililor" e eronata: nu non-apartenenta la ortodoxie ii uneste pe "adversari".
A doua distorsiune intervine in descrierea religioasa a "bunului roman": fiindca natiunea civica se defineste dupa alte criterii. In Romania, ca in toate democratiile contemporane, ignorarea lor e anticonstitutionala. In cazul dat, confuzia de planuri favorizeza interferenta religiei in spatiul laic al educatiei.
A treia distorsiune apare odata cu acuzatia ca optiunea pentru retragerea icoanelor din scoli ar prelungi comportamentul regimului comunist, deci ar ilustra o mentalitate de acelasi tip. Tehnica tipica de "stigmatizare". In realitate, e o diferenta majora, polara, intre impunerea dictatoriala a ateismului si afirmarea libera a opiniilor. "Iconoclastii" nu fac decat sa atraga atentia asupra utilitatii unei decizii consensuale in favoarea caracterului laic al spatiului public, fara sa conteste religia/religiile si credinta.
A patra distorsiune e filozofica: "iconoclastii" ar fi misionarii "corectitudinii politice", considerate o "maladie" gravissima a Occidentului. Ambele jumatati ale alegatiei sunt false: "corectitudinea politica" e despre altceva, nu despre laicitatea statului modern si postmodern, si nu e o "maladie", ci un set de reguli ale civilizatiei contemporane.
In fine, a cincea distorsiune nu mai cere glose speciale: la mijloc ar fi manevre oculte ale unor "papusari" internationali de soiul lui George Soros. Teoriile conspiratiilor universale, vasazica!
Pe scurt, aparatorii icoanelor pacatuiesc. Ilustreaza - asadar - un paradox: isi sustin optiunea crestineasca intr-un mod necrestinesc...

---

Despre autor: