In data de 17 martie 1992, Lucia Dobroi, managerul unei firme de calculatoare din Timisoara, a depus o cerere de schimb valutar la BRD Bucuresti, pentru o plata externa, prin care s-a dispus plata sumei de 247.894 de marci germane, in contul creditorului sau, Schadt Computertechinik din Stuttgart. Dupa luni de asteptare, Dobroi a aflat ca functionara Katela Capatana de la BRD a efectuat transferul sumei de 247.894 DM intr-un alt cont din Germania, unui alt titular, la o banca din Augsburg.
Asa au disparut banii
Functionara Katela Capatana a negat ca s-ar fi putut intampla acest lucru si i-a raspuns lui Dobroi ca a trimis banii la Stuttgart, asa cum a fost ordinul. Cand banii au fost ceruti oficial bancii din Germania, nemtii au raspuns ca clientul din Augsburg, unde a fost trimisa valuta, a luat banii, contul a fost inchis, iar banii nu se mai pot returna. "Toate telexurile le-am primit abia dupa multe luni de la transfer, dar BRD ni le-a pus la dispozitie, la presiunea nemtilor. Asa am constatat ca din contul meu de afaceri, banii au fost bagati in contul unei persoane din Germania. Si asa au disparut banii din circuit", a spus managerul timisorean.
Politia nu a gasit dovezi clare in acest caz
Interesant este ca, in urma "cercetarilor", politia din Bucuresti i-a trimis raspuns managerului timisorean ca nu sunt dovezi clare in acest caz, pentru ca functionara Capatana sa fie trimisa in judecata, iar Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a stabilit ca functionara este vinovata, dar faptele s-au prescris. Tergiversarile politiei au determinat-o in cele din urma pe timisoreanca sa prezinte cazul procurorului general al Romaniei, in 1999. Din pacate, intre timp s-a schimbat legea penala si timpul de prescriere a faptei de la zece ani s-a facut sapte ani. "In data de 25 iunie 1992, inculpata Katela Capatana, in calitate de director adjunct al BRD Directia Relatii si Operatiuni in Strainatate, a transferat suma de 247.895 de marci altui destinatar decat cel ordonat", au stabilit procurorii Parchetului Tribunalului Bucuresti, la data de 10 martie 2000. Tot in ordonanta Parchetului se arata ca faptele au fost comise de invinuita cu intentie, dar Capatana a fost scoasa de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 245 din Codul penal, fiindca in acest caz s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale. Cursul prescriptiei a fost intrerupt prin actele de cercetare penala efectuate in cauza, dar actiunea penala nu a putut fi executata, intrucat a intervenit prescriptia speciala, adica termenul de prescriptie de sapte ani si sase luni, care s-a implinit in 23 decembrie 1999. Acest lucru fost anuntat cu trei zile inaintea prescriptiei, astfel ca nu mai putea sa aiba loc un proces penal. Ulterior, cu dovada de la Parchet, s-a deschis proces comercial care, din nefericire, s-a declarat prescris la toate instantele din Romania, pana la recursul in anulare.
BRD Bucuresti a precizat ca in 2000 societatea comerciala timisoreana condusa de Dobroi a chemat in judecata banca, pentru a fi obligata la plata sumei de 247.894 DM, a dobanzilor bancare si la plata contravalorii creditelor. Prin sentinta civila din 18 octombrie 2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala a respins actiunea. Hotararea instantei a ramas definitiva si irevocabila si s-a respins ca nefondat apelul formulat de Dobroi. Societatea comerciala din Timisoara a formulat si o plangere penala impotriva salariatei BRD, Capatana Katela. Prin ordonanta din data de 12.05.1997, Parchetul de pe langa Judecatoria Sector III Bucuresti a dispus scoaterea de sub urmarire penala a salariatei BRD, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, avand in vedere ca s-a constatat inexistenta prejudiciului.
Drumul spre CEDO este barat
Fiindca a vazut ca Justitia din Romania nu i-a facut dreptate, Dobroi a depus dosarul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in data de 20 mai 2003. "Si aici incepe a doua tragedie, dupa ce ca in tara mea nu am avut parte de o judecata dreapta, la Strasbourg cazul este judecat de un domn judecator roman, impreuna cu alti doi judecatori straini, si imi trimite decizia ca termenul dosarului meu este depasit de termenul de sase luni", spune managerul. Dar, inainte de aceasta decizie, grefierul CEDO ii trimite o scrisoare prin care ii cere certificat de grefa, care sa ateste data la care ea a luat la cunostinta de decizia instantelor din Romania. "Acest termen (de 6 luni) se calculeaza de la data la care ati luat cunostinta dumneavoastra sau reprezentantul dumneavoastra de decizia definitiva a instantei sau a autoritatilor nationale", se arata in adresa semnata de grefierul CEDO.
Termenul respectat
Dosarul cu recursul in anulare a fost solutionat in 17 iulie 2002, iar decizia a fost redactata in 19 noiembrie 2002 si a fost disponibila partilor in 20 noiembrie 2002. "Printr-un noroc extraordinar, ma incadram perfect in cele sase luni, dar magistratul roman a refuzat dosarul si consider ca acest refuz este tendentios si mi se mai face inca o mare nedreptate. Intre data de 20 mai 2003, cand a fost depusa cererea la CEDO si data de 20 noiembrie 2002, data la care decizia din 17 iulie a fost redactata si pusa la dispozitia partilor, termenul este de exact sase luni, fapt sustinut si de grefierul CEDO", spune Dobroi.
Prejudiciu si la Targu Mures
Banca Romana de Dezvoltare - Groupe Société Genérale (BRD-GSG) a fost implicata si in alte scandaluri soldate cu deturnarea unor sume de bani din contul unor societati comerciale si chiar falimentarea acestora. Un asemenea caz este cel al firmei SC "Ivanyi Company" SRL din Targu Mures. La sfarsitul anului 2002, administratorul Ivanyi Company s-a trezit cu decontarea unor plati catre mai multe firme cu care societatea lui nu a avut nici o relatie comerciala. Astfel, in contul firmei "Royal Brinkers" SRL, in data de 18 decembrie 2002, au fost transferate 91 de milioane de lei. Doua zile mai tarziu, in contul societatii "Boter Prod" SRL au mai fost transferate putin peste douazeci de milioane de lei, iar in 23 decembrie 2002 "Total Quality" SRL primea din contul "Ivanyi Company" 41.651.517 lei. Administratorul "Ivanyi Company", Istvan Szent-Ivanyi, a cerut lamuriri conducerii bancii BRD, dar situatia nu s-a lamurit deloc.
Falimentat de BRD
Astfel, cazul a ajuns in instanta unde omul de afaceri, dupa aproape trei ani, a avut castig de cauza. Dar in zadar. Afacerea lui a dat faliment din cauza unei "greseli" bancare comise de functionarii BRD-GSG. Dupa incidentul in care din contul firmei au disparut in mod fraudulos diferite sume de bani, au inceput sicanele conducerii bancii. In scurt timp, omul de afaceri a picat prada partenerului sau de afaceri, BRD-GSG. Szent-Ivanyi a angajat un credit de descoperire de cont in suma de 400 de milioane de lei acordat la 29 ianuarie 2003. Imprumutul a fost scadent la 12 februarie 2003. In aceeasi zi au intrat la decontare doua cecuri si doua bilete la ordin in suma totala de 122 de milioane de lei. In aceeasi zi, societatea a depus in contul sau suma de 140 de milioane de lei, care acoperea cu prisosinta cecurile si biletele la ordin, precum si comisioanele de operatiuni. Banca, in loc sa deconteze din suma depusa cecurile si biletele la ordin, a procedat la rambursarea partiala a creditului scadent, gest care contravine prevederilor din contractul de credite. Aceasta schimbare de atitudine a bancii fata de client a produs o adevarata catastrofa: returnarea cecurilor cu mentinerea lipsei disponibilului si comunicarea
situatiei la Centrala Incidentelor de Plati. (K.L.)