Discutia despre modernitatea democratica a partidelor va ramine de actualitate mult timp de acum inainte in Romania. Avem, ca punct de reper, cel putin doua contraexemple.

PRM si PNG sint, de departe, cele mai personalizate entitati politice de la noi. Insa, chiar daca cele doua partide se intilnesc in aceasta privinta, profilul lor este destul de diferit.

Partidul Romania Mare e cel mai apropiat de PCR. Liantul suprem care tine inchegat acest partid este cultul personalitatii de tip ceausist. Cazul Corneliu Ciontu e relevant: cind acesta a renuntat sa mai afiseze supunere totala fata de liderul suprem, a fost zburat din partid ca ultimul infractor. La fel s-a intimplat si cu alti „razvratiti". In PNG intilnim, de asemenea, cultul personalitatii. Reteta dupa care se prepara acesta este insa alta. Adoratia liderului are aici evidente nuante legionaroide. Nu e un cult totalmente legionar, pentru ca personajul catre care se indreapta pornirile de glorificare, Gigi Becali, este un arhanghel foarte comic, un fel de Mister Bean care recita crezul, ca pe apa, ca un soim al patriei. Pedagog postmodern, apostol de discoteca, Becali da sentimentul ca parodiaza miscarea legionara, dar, de fapt, o exploateaza. Personalitate de tip histrionic, ins dominat de o inteligenta strategica precara, liderul PNG reuseste, simultan, sa ridiculizeze, prin comportament, mesajul legionar si sa ii ia si dividende. E, din aceasta perspectiva, bizar si periculos. Dar mai ales e gregar intr-un fel distinct de alte personaje politice de top care sint gregare in mod premeditat.

Si intr-un partid, si intr-altul, cultul personalitatii exclude orice critica, fie ea cit de mica. Si intr-un caz, si intr-altul, explicatia principala a prezentei publice a acestor partide este mitologica, nu logica. PRM si PNG sint rupte din matricea dupa care se forjeaza dictaturile. „Viermi" care rod pe dinauntru democratia, cele doua partide sint, doar aparent paradoxal, formule politice care s-au ratacit in democratie. Explicatia e relativ simpla. Democratiei nu ii este suficienta o singura virsta; ea e „cadrul" care permite coexistenta, uneori tensionata, a mai multor timpuri. Ideile (putine si fixe, e drept, si, in plus, previzibile si invalidate) care iriga atit PRM, cit si PNG stau alaturi de proiecte politice al caror potential violent e mult mai mic si ale caror solutii practice sint mult mai rationale. Sint idei care vin din alte timpuri, dar in care au incredere oameni care sint contemporani cu alti oameni doar in sens fizic. Pentru ca raul pe care il produc cele doua partide-cult sa fie cit mai mic, cel mai eficient este sa se discute despre modalitatile in care influenta acestora sa fie ingradita. E util sa ne obisnuim sa nu vorbim despre disparitia acestor partide; se vor naste altele, la fel de subversiv-moderne.