Nu stiu despre dumneavoastra, dar eu daca m-as vedea zece ani la rind cu acelasi Popescu si cu acelasi Ionescu, care spun mereu aceleasi lucruri, probabil m-as socoti teribil de nefericit.

Duminica, la ora 15.20, Realitatea TV ne-a prezentat, in emisiunea lui Mihai Tatulici, „Zece pentru Romania", pe citiva dintre primii politicieni ai Romaniei. Lista acestora a rezultat dintr-o cercetare facuta de patru institute de sondare a opiniei publice si nu contine nici un fel de surpriza.

Deasupra omenescului

E vorba de echipa cunoscuta: Traian Basescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Theodor Stolojan, Mona Musca, Emil Boc, Corneliu Vadim Tudor, Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana si ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, Gigi Becali. Eu ma intreb uneori ce fel de oameni sint acestia. Ei nu se plictisesc? Nu stiu despre dumneavoastra, dar eu daca m-as vedea zece ani la rand cu acelasi Popescu si cu acelasi Ionescu, care spun mereu aceleasi lucruri si cu care am aceleasi dispute, probabil m-as socoti teribil de nefericit. Dar politicienii nostri s-au ridicat deasupra omenescului in aceasta privinta. Dupa ce s-au asezat pe scaune au reluat, pentru a patru sute optzeci si saptea oara in ultimul trimestru, aceleasi argumente si s-au certat cu aceiasi parteneri, cu aerul ca atunci s-au vazut pentru prima data. E limpede ca e ceva care imi scapa aici…

Destinul si masele

Ce nu mi-a scapat, totusi, e un detaliu. Nici unul - cu exceptia dlui Becali, pentru care politica si afacerile private alcatuiesc, conform propriilor declaratii, un intreg armonios - nu parea sa ia in considerare iesirea din politica. Toti vorbeau ca si cum destinul lor era sa conduca masele. Oricit m-am straduit, nu am reusit sa descopar persoana privata de dedesubtul mastii publice. Tot ce am vazut era persoana publica, televizata. Chiar si de la jumatate de metru, de unde stateam eu, pe un scaun, in studio. Chiar si in pauzele de publicitate. La observatia mea ca detine un telefon extrem de scump, de peste 20 de milioane, un distins oaspete mi-a replicat, foarte serios: „E al partidului!".

Pensia nu mai vine

Eu credeam ca oamenii, oricit de limitati sau de interesati ar fi, doresc sa isi traiasca propriile vieti. Doresc sa isi faca o casa, sa isi trimita copiii la scoala sau, mai ales, sa isi ia un Mercedes, dupa cum crede acelasi domn Becali. Nu doresc sa traiasca vieti de imprumut. De aceea, intr-o societate cu o guvernare reprezentativa, cetatenii ies din politica, dupa o vreme, si isi vad de treburile lor. Ei vin din sectorul privat si se intorc in sectorul privat. In America, dupa ce te retragi, te judeci cu secretarele si cu stagiarele si apoi scrii o carte. Dar ce carte ar putea sa scrie acesti oameni? Alta decit cronica propriilor aparitii televizate. Au sentimente? Au un trecut, altul decat cel subteran-oficial, pentru care se judeca prin tribunale cu CNSAS-ul? Au o biografie, alta decit cea pentru care dau declaratii la Parchet? Au prieteni, altii decit cei cu care fac combinatii prin Parlament? Nu am aflat. Ne-au spus totusi ca tin la binele cetatenilor. E ceva, nu-i asa?