Multi zic ca „sponsorii" de la Cluj, si din alte zone, la fel de pacloase, au asigurat re-alegerea lui Mircea Geoana pe scaunul de sef la PSD. Teoria mi se pare incompleta.

Victoria lui Mircea Geoana, duminica, la congresul PSD, mi-a fost anuntata nu de numararea voturilor, ci de discursul lui Sorin Oprescu! A fost un discurs prea sincer pentru a nu deveni intolerabil. Prea onest pentru a nu fi, in acelasi timp, sinucigas. In fapt, acesta a fost, dupa opinia mea, unicul merit al congresului pesedist. A demonstrat ca adevarul n-are ce cauta in politica.

Dar, pentru a fi mai limpede, ar fi utile, poate, cateva lamuriri prealabile.

1. Mai recunosc o data, in caz ca am mai spus-o, ca nu stiu ce inseamna a fi „obiectiv". Din punctul meu de vedere, cei care pretind ca sunt „obiectivi" cand enunta o parere (in general, dar mai ales in politica) sunt ori ipocriti, ori superficiali. Cum e sa fii gol de amintiri si de sentimente? Realmente, nu pricep. Tocmai de aceea n-am revendicat niciodata decat o subiectivitate dezinteresata.

Admit, asadar, ca ma pot insela in legatura cu PSD. Asta nu ma impiedica sa marturisesc ca detest acest partid; pe care, la drept vorbind, nici nu-l consider un partid, ci o nebuloasa de gasti sau, cum se zice mai politicos, de „grupuri de interese".

2. Intrucat inca din ianuarie ’90 am vazut in FSN un abces al perioadei post-Ceausescu, m-am crezut, o vreme, „de dreapta". Greseam. Ulterior, am descoperit in ideile mele sensibilitati „de stanga". Si am inteles ca detest PSD inclusiv din acest motiv: el a blocat si blocheaza aparitia unui partid social-democrat autentic, ocupand abuziv partea „stanga" a scenei politice; cea care - ce ironie grotesca! - a pus bazele regimului oligarhic de la noi.

3. Sunt perceput, din cate imi dau seama, si nu protestez, ca una din vocile „anti-Basescu". De vreun an si jumatate, de cand m-am lamurit ce sinistra farsa ne-a jucat moda portocalie, incerc sa spun ca, departe de a fi un oponent al „sistemului ticalosit", cum ne-am inchipuit unii (sau multi), Basescu este „forma noua" gasita de Securitate pentru a se folosi de democratie. Dar cum sa fii „anti-Basescu" fara a fi confundat cu Geoana, care zice si el, cand vechi reflexe de „baiat de mingi" nu-l trag spre Cotroceni, ca e „anti-Basescu"? Iata o mica dificultate. Un duet involuntar cu un personaj care-ti inspira doar o vaga si neglijabila compasiune, ce poate fi mai jenant? Gresind sau nu, eu inclin spre convingerea (bazata si pe cardasiile din Parlament) ca ambele laturi ale „sistemului ticalosit", si cea din „dreapta", si cea din „stanga", sunt la fel de ticaloase.

Acum, e limpede, sper, de ce m-ar fi surprins enorm sa-l vad pe doctorul Oprescu preferat lui Geoana. Ar fi insemnat ca PSD sa-si dea singur cu o oglinda in cap. Cum sa accepte delegatii la congres, arhiobisnuiti cu oratori care, cu cat vorbesc mai mult, cu atat spun mai putin, ca PSD mimeaza Opozitia? Cum sa consimta ei ca toata gargara, chipurile, social-democrata valoreaza cat ceata de afara care atarna zdrente umede in peisaj?

Dupa discursul lui Sorin Oprescu mi-au devenit mai evidente cauzele pentru care victoria ii va apartine lui Mircea Geoana. D-l Geoana e, as zice, marioneta perfecta! Fara sa fie nici prost, nici ticalos, ci doar un arivist inconsistent, un nimic bine ambalat, el reprezinta, cred, exact ce-si doreau, ca sef, gastile din PSD: un „ciocoias" cu care „ciocoii" pot face ce vor. Nu e nici „dinozaur", nici n-are firma de corupt. Poseda si ceva lustru, pe deasupra. E teribil de plictisitor, dar ce conteaza? In Europa plictiseala se poarta. In plus, se poate zice - cum s-a si zis deja dupa scoaterea lui Mitrea de pe afis si inlocuirea lui cu un „Mitrea" mai tanar - ca PSD s-a debarasat de „trecut". De parca „trecutul" in PSD ar fi o problema de generatii, nu una de fond!

Nu stiu daca va fi cu putinta in viitorul apropiat sa apara la noi un autentic partid de stanga; unul in stare sa separe democratia de oligarhie si sa dezmorteasca din lehamite milioanele de traitori in mizerie. Deocamdata, nu-mi fac mari iluzii. De altfel, nici in partea „dreapta" a oligarhiei autohtone situatia nu e mai vesela. Dar, neputand avea certitudini „obiective", as vrea sa sper ca, macar, un partid cuviincios ne-am putea dori; adica unul care sa ne scuteasca de spectacolul dezgustator de azi, cu mari invartiti vorbind in numele celor jecmaniti tot de ei! Pentru asta eu, unul, nu pot lua in considerare ideea ca PSD mai poate aduce ceva nou. Tot ce poate face el bun e sa dispara intr-o zi; sa devina o amintire.

In logica acestui rationament, pot admite ca re-alegerea d-lui Geoana la sefia PSD e generatoare de optimism. Nu vad nici o sansa ca el sa fie luat in serios ca social-democrat. Va chema, fireste, la lupta impotriva Puterii, dar va fi atent si la telefon. Daca il suna Basescu?