Constructia europeana este nevoita sa regleze conturile cu nationalismele vechi si noi care rascolesc in ultimul timp continentul.

Formatiunile politice nationaliste ies la suprafata in peisajul politic european, scrie in editia sa de ieri cotidianul de dreapta „Le Figaro". In Europa, sloganurile nationalistilor se fac tot mai auzite: „Poporul nostru mai intii", clameaza flamandul Vlaams Belang, „Pentru o Slovenie purificata etnic", tuna Alianta Slovena, „Sa dam Bulgaria bulgarilor", repeta la nesfirsit Ataka la Sofia, „Noi alegem Polonia", sustine Liga familiilor poloneze. Nationalistii isi consolideaza pozitiile in consiliile locale, participa azi la guvernare in Polonia si in Slovacia, iar in Austria, Olanda sau Italia guvernau ieri. Liderii acestor partide isi disputa al doilea tur al alegerilor prezidentiale - in Bulgaria cu Volen Siderov, in 2006, in Franta cu Jean-Marie Le Pen, in 2002. Chiar si atunci cind nu intra la putere sau in parlamentele nationale, discursurile nationaliste cistiga teren si radicalizeaza mesajul politic. Revigorarea valului nationalist coincide cu impasul european generat de refuzul tratatului constitutional venit din partea francezilor si a olandezilor.

Alternanta fara alternativa

Chiar daca originea, specificitatea si temele predilecte difera de la tara la tara, ultranationalistii au in comun un numar de revendicari: intoarcerea la Statul puternic, la traditii si la o anumita ordine morala, demisia elitelor corupte, excluderea strainului, preferinta pentru national si punerea in cauza a Uniunii Europene, prezentata de regula ca o noua putere colonizatoare.

Partidele extrem nationaliste obtin voturi de la cei care se simt perdantii unei tranzitii fara sfirsit. „Dupa toate, democratia, Europa, economia de piata si NATO nu constituie un raspuns la problemele somajului, ale saraciei, statului slab si corupt, nedreptatilor si patologiilor care insotesc transformarea", spune politologul Aleksander Smolar cind explica succesul ultranationalistilor polonezi si nu numai. Dar ultranationalistii culeg adeziuni si printre cei mai bine plasati, care, totusi, se alarmeaza de costurile solidaritatii intr-o Uniune ale carei frontiere sint impinse tot mai departe. Daca acest curent se largeste, afirma autoarea articolului din „Le Figaro", el poate eroda bazele Comunitatii Europene care anul viitor va sarbatori 50 de ani de la tratatul care a fondat-o, la Roma.