Cu greu am reusit sa ma strecor in acest weekend printre congrese, conferinte si declaratii politice ca sa ma relaxez putin dupa iuresul din timpul saptaminii.

Parca i-a lovit strechea pe toti si s-au decis sa ne organizeze un sfirsit de saptamina cit mai plictisitor. Prin urmare, o sa trec asadar peste Geoana, reales la al enspelea congres televizat, dar si peste miscarea de marketing a lui Traian Boc, si o sa ma opresc putin asupra ecranizarii primului volum din seria „Harry Potter", cea in regia lui Chris Columbus, pe care am vazut-o simbata seara la PRO Cinema. In urma cu ani buni, cind a aparut prima data tradusa in limba romana si potterromania mondiala nu-si intinsese asa de tare tentaculele, am imprumutat cartea de la o pustoaica si am citit-o pe nerasuflate. Nu m-am gindit atunci ca Harry Potter va deveni un fenomen de masa, un fel de miscare mondialista a tinerilor magicieni. In nici un an de zile insa, cartea a fost ecranizata, madame Rowling a inceput sa scrie industrial, si nu peste mult timp avea sa devina cu mult mai bogata decit regina Angliei. Micul vrajitor Harry ajunsese intr-un timp extrem de scurt cel mai prizat brand de pe piata de iluzii a micilor consumatori si, de la productia de film pina la industria de baghete artizanale si de bufnite de plus, toata lumea prospera de pe urma lui. Succesul asta merita, zic eu, putintica cugetare. Cred ca in miezul acestui personaj, cu fani de toate virstele, sta cuibarit un intreg orizont mental, un „spiridus" al timpului nostru, care se simte la fel de bine, si-n mintea copiilor, si-n cea a adultilor.

O minte pentru care magia inseamna obsesia puterii de a manipula.