Da, PSD nu mai e ce-a fost, oricit de nesuferit ramine pentru multi romani, dar schimbarea sa, consfintita in aceste zile, ridica din acest moment un nou semn de intrebare. Incotro?

Daca parcurgi lista noilor alesi sau realesi in functiile de conducere din PSD, ai destule motive sa crezi ca, intr-adevar, partidul s-a reformat. Si nu vorbim doar de reinvestirea ca prese-dinte a lui Mircea Geoana, pentru inca patru ani, desi chiar si in cazul sau scorul cu care a cistigat e revelator. Oricite aranjamente de culise ar fi facut oamenii sai, proportia de 72% din voturi elimina din start orice suspiciune de scrutin deturnat. Delegatii la Congresul extraordinar de duminica l-au vrut, in mod evident, pe Geoana lider. Mai important e insa ce s-a intimplat cu Miron Mitrea. Nasul baronilor de sud-est parea de neinvins. Competitia sa cu puberul politic Titus Corlatean parea mai degraba o gluma, asa cum, de altfel, fostul secretar general al partidului a si tratat-o. Dar cine a apucat sa-l vada pe Mitrea filmat de televiziuni dupa aflarea rezultatului a inteles probabil mai mult decit poate fi scris aici. Oricum, Miron Mitrea, ultima marca a capitalismului de cumetrie, desavirsit in guvernarea Nastase, paraseste si el structura de virf a PSD si lasa in exteriorul partidului o puternica impresie de nou. Un alt argument, poate la fel de important. Ion Iliescu. Fondatorul partidului a fost nuca tare a semimandatului lui Geoana inceput in primavara lui 2005 si incheiat duminica seara la Romexpo. Chiar si pina in ultimele zile dinaintea Congresului inca mai parea ca problema Iliescu, din punctul de vedere al sustinatorilor lui Geoana, e de nerezolvat. Refuza in continuare si ultima oferta de compromis, cea de preluare a functiei de presedinte de onoare, ce urma sa fie inventata special pentru el, in timp ce zvonurile privind o candidatura-surpriza de ultim moment se inteteau. Dar a cazut si el. La pace cu Mircea Geoana si, totodata, in plasa lui. Ion Iliescu nu mai poate contesta „actuala conducere" cum a facut-o atita vreme dupa ce a iesit din carti, in aprilie 2005, dar nici nu poate influenta in mod serios viitoarele decizii ale partidului. A fost jucat si a jucat dupa cum i s-a cintat, raminind pina la urma in PSD, ceea ce si-a dorit cel mai putin. Un afis pentru linistea lui Mircea Geoana si a noilor lideri ai partidului. Da, PSD nu mai e ce-a fost, oricit de nesuferit ramine pentru multi romani, dar schimbarea sa, consfintita in aceste zile, ridica din acest moment un nou semn de intrebare. Incotro? Mai la stinga, mai la dreapta? Dilema PSD transpare deja si din ultimul Barometru de Opinie Publica (BOP), realizat in octombrie si difuzat saptamina trecuta. Stinga, captiva ani buni PSD-ului identificat cu Ion Iliescu, a devenit vulnerabila in fata unor noi actori. Trei la numar, in acest moment. Primul e Vadim Tudor, ceea ce e departe de a fi o surpriza. Electoratul sau s-a mai subtiat in ultimii ani, dar mare parte a si imbatrinit, iar iesirea din prim-plan a lui Ion Iliescu il face si mai fidel liderului PRM. In vremurile bune ale fostului presedinte, Vadim lupta din greu sa si-l tina. Cu Geoana in fruntea PSD, riscul a devenit aproape zero. Al doilea e George Becali, liderul PNG. Profilul electoratului sau, desi destul de diferit de cel al PRM si avind ca nucleu parte buna din tineretul pauper si sumar educat, tine tot de zona stinga a spectrului politic. Al treilea si cel mai important magnet pentru electoratul de stinga ramine insa presedintele Basescu. In primul rind, pentru ca e presedinte, si in Romania posesorul acestei functii se poate baza oricind pe o bucata importanta din electoratul asistabil, in al doilea rind, pentru ca Traian Basescu e de specie populista. BOP-ul din octombrie spune ca actualul presedinte rupe circa 40 la suta din electoratul PSD. Cu Geoana reconfirmat si cu noii lideri, PSD e si mai vulnerabil. Optiune grea. Partidul e impins de context si de actorii momentului mai spre dreapta, dar baza ramine la stinga. Prin urmare, incotro, dle Geoana?