Adversarii necesari

Divizata si conflictuala, Alianta DA ramane o optiune infinit mai fericita decat partidul-stat al lui Adrian Nastase. Prefer de o mie de ori vrajba continua dintre PNL si PD, "unitatii de monolit" a baronilor locali, strans grupati in jurul seniorului de Tartasesti. Un monolit al coruptiei disciplinate, ierarhizate, inexpugnabile. Care abia in opozitie a inceput, cu greu, sa se destrame.
Sigur, si in Alianta DA exista "grupuri de interese". Actuala putere nu duce lipsa de personaje controversate. Aflam in fiecare zi despre afaceri suspecte, contracte cu cantec, licitatii bizare. Faptul ca aflam de ele atat de prompt este deja un progres. Daca Nastase ar fi azi presedinte, Matusa Tamara si-ar continua postum exceptionalele afaceri imobiliare, rotunjind si de dincolo de mormant conturile nepoteilor favoriti. Nimeni nu ar baga de seama. Televiziunile s-ar intrece acum sa transmita "Craciunul la Cornu", nu sa faca dezvaluiri incomode. Jaful national ar continua, in sunet dulce de colinde.
Prin comparatie, galceava perpetua dintre Palatul Victoria si Cotroceni mi se pare de-a dreptul reconfortanta. Rivalitatile din cadrul actualei puteri nu sunt o nenorocire chiar asa de mare cum ni se tot spune. Ele au si un important efect pozitiv: guvernantii nostri se tin reciproc sub observatie. Si se parasc imediat unii pe altii, la orice abatere. Ceea ce este bine. In Romania, politicienii puterii nu se tem de opozitie, ci de aliati. Numai din interior pot fi monitorizati eficient - si ei stiu asta. Iata de ce am incetat sa-mi doresc coeziunea perfecta pe care, in decembrie 2004, o speram pentru Alianta DA. Coeziunea perfecta nu e sanatoasa - de cele mai multe ori se transforma in cardasie, atunci cand borcanul cu miere e pe-aproape.
Ca Basescu se cearta cu Tariceanu nu mi se mai pare astazi grav. Ajunge un "Traian Boc" la un car de oale. Fara contrele liberalilor, ma tem ca PD-ul ar incepe sa semene primejdios cu PSD-ul lui Nastase. Observ deja aceeasi apetenta pentru jocuri de culise, aceeasi disciplina opaca, aceeasi slugarnicie gretoasa. La democrati nu exista opinii minoritare, darmite disidente. Viziunea fiecarui membru pare sa coincida mereu cu cea a sefului statului. Linguselile au ajuns la cote penibile. S-a vazut si sambata, la sedinta Consiliului National de Conducere al PD, reunit la Palatul Parlamentului. Vedetele evenimentului au fost cele doua Elene dragi presedintelui: Basescu si Udrea. Cea blonda a fost aleasa - din primul tur - secretar executiv pe "probleme internationale". Cu toate ca a sosit in partid de numai cateva luni, iar regulamentul cerea candidatilor la aceasta functie o vechime de minimum trei ani. Derogarea a fost, probabil, motivata de relatiile speciale ale Elenei Udrea cu "presedintele Norvegiei".
Traian Basescu are nevoie de liberalii lui Tariceanu. Conflictul ii prieste. Intotdeauna s-a descurcat bine in mediu ostil. Vulnerabil devine, iata, abia cand este inconjurat de supunere oarba. Atunci, risca sa-l ia apa. Infailibilul sau instinct politic incepe sa-l tradeze. Pacatul arogantei, care l-a pierdut pe Adrian Nastase, il pandeste si pe el. Iata de ce Basescu ar trebui sa se gandeasca de doua ori cand si-l doreste pe Stolojan prim-ministru. In loc sa-l ajute, o asemenea de mutare i-ar putea diminua sansele la un al doilea mandat. Fara PNL, noua alianta platformista ar trebui, in plus, sa-si asume toate neimplinirile guvernarii. N-ar mai avea pe cine sa dea vina. O premiera riscanta pentru presedinte si partidul sau.

---

Despre autor: