Interese solide, partide debile

Daca adunam cele zece functii tipice partidelor democratice cu cele cinci functii tipice partidelor tranzitiei, se fac cincisprezece functii. In paranteza fie spus, pariez cu oricine ca 90% dintre membrii actualelor partide din Romania nu stiu care sunt functiile partidelor politice (este un pariu socratic, ghici de ce?). Nu mai pariez si cu privire la cunoasterea functiilor partidelor de catre votantii partidelor, ca se supara masele (tot un pariu socratic e si acesta). Este logic sa intrebi: cum sa-si exercite partidele functiile proprii cand cei din fruntea si din corpul lor nici nu stiu care sunt respectivele functii?
Una dintre functiile partidelor pare sa fi iesit in evidenta in ultimii 16 ani, mai ales ca s-a tot vorbit despre influenta enorma grupurilor de interese: functia agregarii intereselor. Un exemplu din viata politica reala ne ajuta sa intelegem aceasta functie. De pilda, in Statele Unite ale Americii, unde exista zeci de mii de grupuri de interese legitime, dintre care patru-cinci sute sunt extrem de influente, in parlamentul lor (U.S. Congress) nu sunt reprezentate decat doua partide (republican si democrat). Functia celor doua partide este sa selecteze cateva din milioanele de interese de la nivel social, sa le reduca la un numar acceptabil, sa le combine si sa le gaseasca solutii (in forma unor legi sau decizii administrative ori ale primariilor sau consiliilor locale). In ciuda a ceea ce spun mintile bolnave ale conspirationistilor, nici unul din marile grupuri de interese, adevarati giganti din zona computerelor, autoturismelor, bancilor, supermarketurilor, armamentului, petrolului, produselor alimentare, cosmeticelor, bauturilor racoritoare, farmaceuticelor s.a.m.d. nu poate controla vreodata cele doua partide americane, care sunt prea puternice. Respectivele partide vor avea mereu grija ca la votarea unei legi in favoarea unor anumite interese sa nu antagonizeze in acelasi timp zeci de alte interese mai puternice.
Daca te uiti la noi, vezi ca exista cateva grupuri de interese solide (dar care nu se vor putea compara niciodata cu marile grupuri din SUA), precum si partide prea slabe, chiar debile, care incearca sa fata fata presiunilor si in acelasi timp sa satisfaca interesele grupurilor, dar nu reusesc nici una, nici cealalta. Mai mult, partidele insele sunt divizate in interior, datorita faptului ca zeci de grupulete sau de indivizi din partidele respective au fiecare "combinatiile" lor. Chiar si intr-un partid prapadit precum PC s-a bagat dihonia, datorita unor interese obscure si contradictorii, pe care justitia a inceput sa le scoata la suprafata. Or, partidul numit de Basescu "solutia imorala" s-a potrivit perfect cu PSD, dar si cu Alianta DA (PNL & PD). Din punctul de vedere al legaturilor cu grupurile de interese clientelare, care au castigat pe seama jefuirii banilor publici, a contractelor si licitatiilor aranjate, PSD, PNL, PD si UDMR tot din familia "solutiilor imorale" fac parte. Cum ar putea ele sa exercite functia agregarii intereselor, cand interesele exercita la noi functia dezagregarii politicului?

---

Despre autor: