Comertul cu puncte fixe e o afacere periculoasa in viata statelor care pretuiesc autonomia. Aplecarea spre intelepciunea statica a proverbelor si dragostea de pilde impietrite nu dau o politica vie, ci astern obisnuintele vechi in care isi pot fringe gitul vremurile noi.

Romania, in calitate de tara fondatoare a principiului dezordinii, pare bine aparata de asemenea riscuri. Nimic nu ne e mai nesuferit decit principialitatea si nimic nu ne jigneste mai adinc decit acuzatia de consecventa. Dar autoportretul e fals. Admirind, in secret, marele nostru talent dezorganizatoric, sintem pe punctul de a conchide ca gindim sprinten si fertil. Lucrurile stau pe dos sau aproape pe dos. Sintem departe de gindirea sloboda a unui stat renascut.

Sa nu suparam Rusia! - s-a auzit de curind, si acest strigat preventiv a avut un mare succes de presa. Ideea dupa care Romania e o tara condamnata de geometria istorica la respect mut si pomeni gazoase in fata Rusiei are trecerea unei analize „mature". De ce n-am fi cooperanti? De ce am fi scandalagii pe modelul faimoasei tendinte antisociale Basescu?

In fond, Razboiul Rece s-a terminat - conchid comentatorii politici, plus eminenta sa politologica Dan Voiculescu.

In primul rind, daca Razboiul Rece s-a incheiat, vestea n-a ajuns la Moscova. Rusia mandatului Putin e o forta care intelege cooperarea economica si comerciala ca preambul al dominatiei. Conductele care leaga Rusia de marile state europene transporta un amestec infectios de gaze si conditionare politica, dupa formula: energie contra concesii. Modelul e descifrat peste tot in Europa si n-a asteptat declaratiile presedintelui Basescu pentru a se lasa descoperit. Europenii fug, cu convingere maxima, spre programe energetice alternative, intr-un soi de antipetrolism menit sa slabeasca punctul de sprijin al pirghiilor rusesti. Miscarea e lenta si cere un interval istoric larg. Deocamdata, schema de control politico-energetic aduce Rusiei un succes net si nicaieri nu e mai vizibil rezultatul acestui joc decit la marginea pre-democratica a fostului Imperiu Sovietic. In Georgia, Transnistria si Moldova, influenta europeana s-a retras pina la o cota vecina cu decesul. Moscova mentine sau intretine in aceste zone ministate-satelit, baze militare si razboaie mocnite, in vreme ce Uniunea Europeana ramine cu problema urmatoarei livrari rusesti de energie. Flancul rasaritean al Uniunii Europene e, in acest fel, arondat Rusiei. Tranzactia aduce Europei gaz, cu mici adaosuri de poloniu pentru anumiti consumatori rebeli londonezi, si lasa mina libera Moscovei in savana postsovietica. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, dispune practic de datele economice si militare ale acestei zone, la modul colonial, asa cum dispune un guvernator de forta de munca si de grinele locului. Asa se face ca atacul lui Lavrov, dupa declaratiile „neprietenoase" ale lui Basescu, a fost coordonat cu interventia jenanta a lui Vladimir Voronin, convocat la treaba din adincul demnitatii sale de presedinte al unui stat suveran. Dar Voronin, cu a sa recunostinta speciala pentru ajutorul economic gratuit furnizat de Romania, e un caz marunt de vasal plicticos. Problema Romaniei e mult mai larga si mai interna.

Instructiv, conflictul diplomatic ruso-roman a fost instigat in momentul in care la Bucuresti are loc o disputa feroce pentru piata energetica. Din neatentie si din prea multe jurnale tv, noi ii spunem criza de guvern. Cine remarca incrincenarea cu care petroliberalii lui Patriciu vor Oficiul pentru Participatiile Statului va intelege altceva. Din acest birou obscur pornesc toate firele care mentin sau slabesc pozitia statului pe piata energiei. Asa a aparut strigatul „Sa nu suparam Rusia!" si, o data cu el, acuzatia dupa care Basescu a fost lovit de streche antiruseasca. Adevarul pozitional si strategic e mult mai grav. Capitalul rus se simte bine si tot mai bine in Romania, presa reuseste sa se inscrie intr-o logica inexacta care face servicii propagandistice Rusiei, spatiul de la granita de est e in principiu rusificat, iar protectorul nostru european e obligat la un sluj energetic prelungit. Ideea dupa care Romania trebuie sa inghita aceasta situatie e totuna cu a conserva raporturile vechi in defavoarea noii noastre realitati euroatlantice.

Declaratiile presedintelui si ale ministrului de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, sint exact ce nu isi doreste complexul politico-economic animat de Rusia: o forma incipienta de ratiune autonoma.