"Autobahn" se juca in patru masini aflate "In trafic"; "Let's Food!" (in parteneriat cu Tanga Project) era un "performance" jucat in Gradina Capitol, cu spectatorii intervenind direct in spectacol. "Scena" "Chatroom"-ului, al treilea spectacol al Teatrului Fara Frontiere din cadrul proiectului "Teatru pentru tineri in spatii neconventionale", e un bar-club din centrul vechi al Capitalei si ar fi putut fi, la fel de bine, un internet-café din Bucuresti sau de aiurea.
Spectatorii stau pe scaune sau pernute incomode. Pe geamurile salii, dand in strada Gabroveni, se scurg imagini proiectate: Harry Potter si Britney Spears in scurt-circuit. La o masa se aprinde o lampa: Emily si Eva (pe care Dumnezeul Internetului stie cum le cheama cu adevarat: acestea sunt (doar) numele cu care intra in retea) vorbesc despre pasiunile si dezamagirile lor de adolescente. Lampile se sting, pe "chat" intra Jack si William - alte povesti, alte frustrari: povestile sunt inventate de adulti ca sa ne tina vesnic copii, poate ca JK Rowling ar trebui omorata. Dar de ce sa ucizi cu arma cand e mult mai simplu sa faci pe cineva, pur si simplu, sa se omoare singur?
Jim e un adolescent cu tendinte suicidare: tatal si-a parasit familia, abandonandu-si literalmente fiul, la sase ani, singur in gradina zoologica. Jim cauta un raspuns la dilemele lui existentiale in retea; o gaseste pe Laura, Laura care stie ce inseamna sa vrei sa mori, dar nu-l poate ajuta. Ce poate ea face e sa asculte. Pe un alt "chat" ii gaseste pe Jack, William, Emily si Eva: traiesc in acelasi oras, dar nu vor sa se cunoasca decat pe Internet. Aici, sfaturile sunt la indemana: pentru William si Eva, Jim e ocazia ideala de a se razbuna pe lumea adultilor, inventandu-si o distractie pentru oameni mari; si anume cum sa faci pe cineva sa se sinucida. Aliante se formeaza si se schimba, Laura e chemata sa intervina. Il va convinge ea pe instabilul Jim sa renunte la spectacolul unei sinucideri "In direct", la McDonald's? Finalul, neasteptat, e cumva expediat in montarea Teatrului Fara Frontiere (si, oricum, textul insusi produce un deznodamant gen "deus ex machina"), dar vine relaxant dupa o incredibila acumulare de energie si violenta insinuata in ceea ce parea a fi o forma de "loisir".
Piesa lui Enda Walsh, "despre adolescenti", dar nu neaparat "pentru" ei, are mult de castigat din plasarea sa intr-un spatiu neconventional si includerea publicului in "reteaua" comunicationala a personajelor (contextul virtual, ce-i drept, e dat exclusiv de proiectiile lui Andu Dumitrescu). Situatia e frisonanta (desi nu e prima apropiere de tema violentei virtuale a tinerilor dependenti de computer - dovada piesa lui Bogdan Georgescu, "D.W.", nominalizata la concursul dramAcum2, din pacate niciodata montata), fara sa vrea sa alunece, nici in text, nici in spectacol, in registrul grav. E ceva arta (cu actori tineri care experimenteaza), ceva "entertainment", ceva realitate, urma unui semnal de alarma. Teatru, altundeva decat la teatru.
Spectatorii stau pe scaune sau pernute incomode. Pe geamurile salii, dand in strada Gabroveni, se scurg imagini proiectate: Harry Potter si Britney Spears in scurt-circuit. La o masa se aprinde o lampa: Emily si Eva (pe care Dumnezeul Internetului stie cum le cheama cu adevarat: acestea sunt (doar) numele cu care intra in retea) vorbesc despre pasiunile si dezamagirile lor de adolescente. Lampile se sting, pe "chat" intra Jack si William - alte povesti, alte frustrari: povestile sunt inventate de adulti ca sa ne tina vesnic copii, poate ca JK Rowling ar trebui omorata. Dar de ce sa ucizi cu arma cand e mult mai simplu sa faci pe cineva, pur si simplu, sa se omoare singur?
Jim e un adolescent cu tendinte suicidare: tatal si-a parasit familia, abandonandu-si literalmente fiul, la sase ani, singur in gradina zoologica. Jim cauta un raspuns la dilemele lui existentiale in retea; o gaseste pe Laura, Laura care stie ce inseamna sa vrei sa mori, dar nu-l poate ajuta. Ce poate ea face e sa asculte. Pe un alt "chat" ii gaseste pe Jack, William, Emily si Eva: traiesc in acelasi oras, dar nu vor sa se cunoasca decat pe Internet. Aici, sfaturile sunt la indemana: pentru William si Eva, Jim e ocazia ideala de a se razbuna pe lumea adultilor, inventandu-si o distractie pentru oameni mari; si anume cum sa faci pe cineva sa se sinucida. Aliante se formeaza si se schimba, Laura e chemata sa intervina. Il va convinge ea pe instabilul Jim sa renunte la spectacolul unei sinucideri "In direct", la McDonald's? Finalul, neasteptat, e cumva expediat in montarea Teatrului Fara Frontiere (si, oricum, textul insusi produce un deznodamant gen "deus ex machina"), dar vine relaxant dupa o incredibila acumulare de energie si violenta insinuata in ceea ce parea a fi o forma de "loisir".
Piesa lui Enda Walsh, "despre adolescenti", dar nu neaparat "pentru" ei, are mult de castigat din plasarea sa intr-un spatiu neconventional si includerea publicului in "reteaua" comunicationala a personajelor (contextul virtual, ce-i drept, e dat exclusiv de proiectiile lui Andu Dumitrescu). Situatia e frisonanta (desi nu e prima apropiere de tema violentei virtuale a tinerilor dependenti de computer - dovada piesa lui Bogdan Georgescu, "D.W.", nominalizata la concursul dramAcum2, din pacate niciodata montata), fara sa vrea sa alunece, nici in text, nici in spectacol, in registrul grav. E ceva arta (cu actori tineri care experimenteaza), ceva "entertainment", ceva realitate, urma unui semnal de alarma. Teatru, altundeva decat la teatru.
Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Google Twitter
Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sinucideri morale si crime virtuale.
Facebook Google Twitter
Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sinucideri morale si crime virtuale.