Care scandal?

Scandalul privatizarii Petrom face valuri din ce in ce mai mici. Pornit ca o furtuna dupa anuntul scumpirii substantiale a gazelor produse de catre respectiva companie, tavalugul dezvaluirilor pare sa se fi oprit in gardul OMV.
Companie mare, cu posibilitati pe masura, austriecii au incarcat un grup de ziaristi romani in avion si l-au dus la Viena pentru a le explica intr-un mediu mai septic cum sta treaba cu contractul. Asa am aflat ca statul roman nu are nici un motiv sa fie nemultumit. Actiunile pe care le mai detine valoreaza acum de cateva ori mai mult decat intregul pachet la momentul privatizarii, compania este pe profit, ceea ce inseamna dividende importante si pentru stat. Mai mult, OMV are in plan investitii masive la Petrom si, in plus, nu exista nici un pericol ca Gazprom sa preia controlul prin intermediul Bursei. Toate, informatii de domeniul evidentei. Cel putin privite de la Viena. Si atunci pentru ce tot acest scandal? Exista pericolul unei preluari indirecte a Petrom de catre rusi? Poate fi modificat un contract dezavantajos pentru statul roman, numai pe motiv ca este avantajos pentru austrieci? Vor plati romanii mai putin gazul si benzina daca se modifica contractul? Sa le luam pe rand.
Scandalul are treaba cu economia, cam cat are treaba Traian Basescu cu frizeria. Calendarul scumpirii gazelor este negociat ca parte a aderarii Romaniei la UE, iar scumpirea anuntata de Petrom nu depasestre cadrul acestei intelegeri negociate de autoritatile romane cu cele de la Bruxelles. Promisiunile de "tinere" a preturilor, ca de altfel si acuzele de scumpire nejustificata la adresa Petrom, sunt doar simple exercitii populiste in prag de iarna. Faptul ca avem de a face cu un contract prost pentru Romania este si el de domeniul evidentei. De vina, in general, sunt cei care au reprezentat Guvernul in negocierea privatizarii Petrom. In particular, insa, de vina nu este nimeni pentru ca, fara sa aiba habar ce aproba, Parlamentul a girat prin votul sau tranzactia, eliminand astfel orice raspundere individuala. Totul, pe fondul agitatiei bezmetice a Guvernului Nastase de a dovedi UE ca avem o economie de piata functionala, aruncand pe cantar vanzarea Petrom pentru a contrabalansa toata lenea de pana atunci.
Acum, ca este incheiat, contractul nu poate fi modificat fara bunavointa OMV, care nu are bineinteles nici un motiv sa renunte la privilegiile castigate. Paradoxal, statul, care pare ca moare de grija cetatenilor, castiga substantial si din dividendele de la Petrom, unde inca detine peste 30% din actiuni. Partea sa este cu atat mai mare cu cat profitul companiei este mai mare, fapt care are de-a face, nu-i asa, cu mult hulitele privilegii. Anul trecut, spre exemplu, "tainul" Guvernului, numai din dividende, a fost de 160 de milioane de euro.
Delicatul conflict de interese in care se afla statul in raport cu cetatenii sai este mascat cu "bombe" de genul "nu stim cine controleaza de fapt OMV, dar am auzit ca Gazprom cumpara actiuni de pe bursa". Argumentatia, de larga inspiratie sud-americana, ii apartine presedintelui Basescu, care pare socat sa afle ca, in epoca globalizarii, oricine poate cumpara actiuni de pe orice bursa din lume. Inclusiv statul roman. Nimeni nu impiedica autoritatile romane sa cumpere actiuni OMV, in conditii perfect legale, daca nu pot dormi de grija Gazprom. Lucru pe care fostul consilier Stolojan ar fi putut sa i-l spuna presedintelui, daca s-ar mai fi aflat la post. Cum insa nu mai e cazul, ne e teama si sa banuim care vor fi urmatoarele uimiri ale presedintelui ratacit in minunata lume a economiei de piata.

---

Despre autor: