Nicolae a trait in timpul imparatilor Diocletian si Maximilian, prigonitorii de crestini. A fost mai intai arhiereu, apoi pustnic. A stralucit prin bunatate si intelepciune. A fost intemnitat, dar a fost eliberat de catre imparatul Constantin. A participat la Sinodul de la Niceea si se spune ca avea darul facerii de minuni. Moastele sale se afla din 1089 la Bari. Se zice ca Nicolae ar fi al doilea sfant pe care l-a facut Dumnezeu. Sfantul Mihail sta de-a dreapta Domnului si Sfantul Nicolae, de-a stanga. Sfantul Nicolae, sau Sanicoara este calauza si protectorul celor care merg pe ape. Dupa unii, iarna incepe in aceasta zi. Legenda mai spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita din cauza situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. Astfel, el l-a vazut pe Sfantul Nicolae care se urcase pe acoperis si daduse drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate el a povestit la toata lumea si, de atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana). (D.M.)