Exista nu unul, ci mai multe modele sociale si economice in Uniunea Europeana. Sa avem grija de unde alegem.

Plecasem fara sa imi fac iluzii, dar nimic nu ma pregatise pentru ce am gasit in Grecia. Multi turisti ajung in oaze prefabricate, nu realizeaza ca sint in Kenya sau in Comore decit daca se uita pe biletul de avion. Eu am avut ocazia sa vad Grecia continentala asa cum e ea - peste o mie de kilometri parcursi prin tara cu masina, oprindu-ma sa maninc la taverne si din magazine satesti. Si ma tem ca nu am vesti bune. Credeam ca nu exista, la vest de Nistru, orase mai urite decit in Romania. Ma inselam. In Grecia am vazut mahalale unde s-ar fi putut filma fara probleme „Borat". Asezarile grecesti, de la iadul urban din Atena pina la oraselele pierdute printre dealurile Peloponezului, sint pline de case mici si cubice, hidoase, din beton dat cu bidineaua. Am vizitat si locuri sublime, desigur, dar acelea sint urme ale trecutului foarte indepartat. Grecia de azi are magazine modeste si strazi haotice. La un singur hotel am primit chitanta, de unde deduc ca rata evaziunii fiscale e considerabila.

Care e morala? veti intreba. Caci o morala este. Grecia e membra din 1981 a Uniunii Europene si, pina la aderarea Romaniei si Bulgariei, singura tara balcanica parte a Uniunii. A beneficiat si beneficiaza de ajutorul acestei Uniuni intr-o proportie considerabila. Si totusi Grecia este si acum la fundul sacului din punct de vedere economic. E singura tara „occidentala" in care am vazut ciini vagabonzi pe strada. Vi se pare o observatie superficiala? Consultati statisticile. 13% din populatie traieste, oficial, sub nivelul de saracie. Somajul e in jur de 10%. Datoria publica a ajuns la un nivel naucitor, 103% din PIB. Estonia are 8%, iar Romania - 25%. Dar nu e nevoie sa consultam tabelele FMI sau ale OECD. Numarul de masini ruginite de pe soselele grecesti spune multe.

Nu am nimic impotriva grecilor, un neam greu incercat de istoria recenta. Ciprul e si acum ocupat, in parte, de Turcia, o ocupatie denuntata de tarile civilizate, care nu au recunoscut, nici una, asa-numita „Republica Turca a Ciprului de Nord". Dar daca nici 25 de ani de ajutoare ale UE nu au reusit sa ridice Grecia de unde era, anume in coada clasamentului (vest)european al nivelului de trai, ce sanse ar avea Romania, o tara destul de asemanatoare, sa profite de adeziunea la Uniune?

In ciuda a ceea ce ne spun aplaudacii „integrarii", nu exista o singura Europa, suprema si obligatorie. Exista mai multe modele in interiorul UE. Cuiva care a trait, sa spunem, in Finlanda sau in Olanda nu i-ar veni sa creada ca Napoli, Debretin sau Pireu fac parte din acelasi spatiu economic.

1 ianuarie 2007 ar trebui sa fie, asadar, mai degraba un moment de reflectie critica. Ce model vom adopta noi? O intrebare necesara pentru ca, din cite am vazut, nu toate s-au nascut egale in fata legilor progresului economic.