Faptul ca "romanii au ajuns la gradul maxim de mediocritate", dupa formularea flamboaianta a presedintelui Romaniei, ar fi un semnal ca "elitele sa fie mai bine utilizate in mecanismele decizionale politice." Cam asta ar fi ideea calauzitoare, fara s
Faptul ca "romanii au ajuns la gradul maxim de mediocritate", dupa formularea flamboaianta a presedintelui Romaniei, ar fi un semnal ca "elitele sa fie mai bine utilizate in mecanismele decizionale politice." Cam asta ar fi ideea calauzitoare, fara sa aiba si valoare notariala. Ne simtim obligati, ca traitori ai Romaniei socialiste de ieri si capitaliste de astazi, sa avansam cateva observatii.
Simple observatii. Mai intai faptul ca "mediocritatea" nu are un "maximum" si un "minimum". Limitele ei, ca in unele spatii matematice, sunt infinite. Apoi ar trebui sa precizam ca mediocritatea, asa, in general, nu neaparat romaneasca, nu exista, trebuie raportata la ceva. Sa existe un barem/criteriu de evaluare, in functie de care sa fixam dulcea asezare a mediocritatii. Daca latinii ne-au transmis ironic-protectorul "Aurea mediocritas", care era locul caldut-ferice al mijlocului ferit de seismele extremelor, de ce sa stricam o anume buna traditie a "mediocritatii" liber asumate? Poate nici nu ar fi prea grav. Un mecanic german "mediocru" este mult peste media mecanicilor eschimosi, asa cum un vanator de ursi polari si morse, oricat de "mediocru" ar fi, se dovedeste mult peste valoarea intrinseca a elitelor cultivatorilor de bumbac din Kazahstan in materie de vanat. Exemplele se pot multiplica. Poate ca ar fi fost mai sugestiv si exact, pentru miezul discutiei, termenul de "competenta". Si atunci am fi putut apela si utiliza "Principiile lui Peter", vizavi de gradul de (in)competenta atins de un individ sau colectivitate.
Un strungar foarte bun se poate dovedi un "mediocru" - prost/slab sef de echipa. Deja putem evalua gradul de eficienta. De profesionalism. Cu mediocritatea e mai greu de operat, ineficient, si tine de multe ori de umorile si rigorile noastre. In ce priveste elitele utilizabile si valorificabile de catre natiunea romana, este tot atat de complicat. Cine stabileste cine formeaza elitele? Cine desemneaza si pe ce criterii se alcatuiesc elitele unei natiuni? Doar fruntasii dintr-o categorie profesionala sau alta, intelectualii, campionii olimpici si mondiali, academicienii si varfurile tehnico-cultural-stiintifice, profii si savantii de renume? Lista ramane deschisa. Si nici lucrurile nu sunt prea clare.
Si apoi cum sa utilizezi elitele in folosul "gloatei/prostimiiapoporului/natiunii care impreuneaza partile intr-un patriotic tot? Cum sa pui elitele "in slujba Tarei si Neamului"(Nicolae Iorga) daca exista un mare clivaj, ce se adanceste, din nefericire, intre varfurile intelectuale si marea masa de "oameni ai muncii", cu un termen uzat de retorica gaunoasa a propagandei si politicianismului. Iar "pilele" sunt mai eficiente decat "elitele". Ar tebui sa fim mai intelegatori cu "capsunarii", un termen jignitor, care deformeaza si mistifica munca a sute de mii de oameni. Nici o activitate umana nu este dezonoranta.
Elitele nu pot fi folosite eficient si util, daca nu vom avea o clasa de mijloc puternica si activa. Care sa preia mesajul si eficienta muncii elitelor si s-o transfere "maselor". Elitele sa lucreze nu doar pentru ele insele, cum se intampla de multe ori, ci sa fie realmente intr-o constructiva relatie, biunivoca, cu restul natiunii. Elitele sa functioneze fara mecanismul pilelor si realmente sa coaguleze energiile natiunii. Pana atunci, ramanem simple "trestii ganditoare", intr-o lume romaneasca unde "pilele" sunt mai eficiente decat activitatea elitelor. Mediocritatea sta bine pitita intre ele. Q.E.D.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.