Bucuresti. Era post-noul-cod-rutier. Masinile stau aliniate pe doua benzi, ordonat, fara sa ocupe linia de tramvai si fara sa depaseasca intreaga coloana. E civilizat. Dar e o civilizatie „de frica". Ma apuca risul sa vad ca doar un joc stupid de-a punctele si de-a luatul permisului a putut sa readuca lucruri firesti pe strazi.

Codul bunelor maniere e enervant pentru ca respectul nu poate fi „legiferat" nici macar prin diverse aforisme si sentinte. Bunele maniere se invata insa intotdeauna eficient, intr-un mod mai subtil decit citind cartulii prafuite: se invata de la oamenii pe care ii admiri, pe care ii respecti. Bunele maniere, ca sa fie „bune", trebuie sa fie neostentative. Nu trebuie sa sochezi cu cine stie ce gesturi pretioase pentru ca poti trece oricind de partea cealalta a baricadei, cea a neghiobilor.

Se pare ca am pierdut sansa de a ne educa discret unii pe altii pe sosea. Am pierdut sansa de a nu intelege chestii simple cum ar fi: daca te bagi pe linia de tramvai ca taranul, oamenii din statie vor tremura de doua ori mai mult in frig asteptind sa se deschida usile; daca intri in intersectie doar pentru ca-i verde si neasteptind sa se elibereze mijlocul strazii, vei ramine inca cinci minute crosetat printre masini care vin din alte directii. Am pierdut sansa asta si atunci am ajuns sa ne fie legiferat bunul-simt. Cred ca asta ne doare cel mai mult. Ne uitam unul la celalalt peste umar, prinsi in trafic, si ne dam seama de propria trauma: am asteptat biciul legiuitorilor ca sa devenim rezonabili. Am fortat nota ca niste copii rizgiiati pina cind am fost aspru pedepsiti.

Si uite asa, peste strazile Capitalei pluteste un aer nefiresc de abuz legislativ asupra unor minti prea necoapte de soferi. Frustrarile se acumuleaza o data cu punctele. Politia intoarce cutitul in rana cu stiri heirupiste despre citi „neascultatori" au fost pedepsiti. Poate ar trebui sa le impunem si noi lor un cod al bunelor maniere, tot cu puncte… Nu e bine sa-ti bati joc de cei pe care oricum ii pedepsesti.